Anthony Bourdain a decis să moară


09 Jun 2018

La noi în casă Anthony Bourdain este mereu bine primit. Am multe amintiri alături de Dragoș și Anthony.

“Iubire a apărut un nou episod din No Reservations. Mâncăm și ne uităm, da?”, mai nou “iubire e un nou sezon la Parts Unknown”. Ieri, “iubire a murit Bourdain”

Ce? N-are cum e știre falsă

Nu, iubire nu e….

Anthony Bourdain s-a sinucis. Toată planeta știe, toți vorbim și toți tăcem. Mulți l-am iubit, și pe mulți ne-a lăsat fără …el. Anthony Bourdain a decis să moară, a plecat și a luat cu el părți din noi. Dar asta e puterea morții… să aducă golul printre cei vii. Când moartea are cauze naturale (medicale, accidente, etc) putem da vina pe soartă, pe vreun zeu, pe vreun criminal… Putem goli furia din noi și s-o îndreptăm spre ceva… Când povestea implică sinucidere rămânem cu furia și cu sfâșierea în noi. Suntem prea umani încât să ne supărăm pe cel plecat, pentru că știm că a fost prea îndurerat încât să rămână printre noi. Adesea ne judecăm și învinovățim pe noi, cei rămăși, pentru că nu am fost suficient de atenți să vedem zbuciumul celui care a decis să moară. Ce facem cu durerea? O acceptăm. O suferim, o lăsăm să ne doară, și apoi, cei norocoși, o s-o metamorfozăm, o vom trasforma în ingredientele unei rețete ce ne va motiva spre… ceva…

O vom găti Toni, o vom găti, o trecem prin foc și o să-i dăm gust de carbonara. Și vom lăcrima Toni, vom lăcrima… pentru că tu nu mai ești aici să ne spui povestea bunicii napoletane care face pastele în casă.

Drum lin maestre. Drum lin…

“Atunci când spaima de viață ajunge în punctul în care depășește spaima de moarte, omul își pune capăt zilelor(…) Sinuciderea poate fi privită ca un experiment… o întrebare pe care omul i-o pune naturii, încercând s-o silească să răspundă. Întrebarea este aceasta: ce schimbare va produce moartea în existența omului și în intuiția sa privind natura lucrurilor? Este un experiment neinspirat, pentru că implică distrugerea conștienței înseși care a pus întrebarea și așteaptă răspunsul” (A. Schopenhauer)

“Alimentarea propriei nefericiri poate deveni mai obositoare decât poți suporta, iar dezgustul în fața neputinței, eșecul detașării te pot duce în punctul în care să pui capăt durerii contează mai mult decât să te salvezi. (…) Sinuciderea nu este rezultatul pasivității. Necesită multă enerie și o voință puternică, pe lângă credința în caracterului permanent al răului din prezent, și cel puțin un strop de impulsivitate” (Andrew Solomon)

And must I then, indeed, Pain live with you/ All through my life?- sharing my fire, my bed/ Sharing – oh, worst of all things!- the same head?/ And, when I feed myself, feeding you, too (Edna St. V Millay)

De partea cealaltă a morții poate fi splendoare, sau pace, sau teroare, totul sau nimic, dar câtă vreme nu știm, poate ar fi mai bine să învățăm să ne abținem de la pariuri și să profităm cât mai mult de lumea în care trăim. Dacă știi pe cineva care are nevoie de ajutor, oferă-i sprijin, ajută-l să caute un loc unde se poate salva. Ființa care se luptă cu sfâșierea sufletească are nevoie de un altul, de acces la intersubiectivitate pentru a putea coase zdrențele unui Eu rupt. Dacă TU ești acel cineva, află că suntem aici și vrem să te ajutăm. Nu, lumea NU este un loc mai bun fără tine

***sursă foto- Anthony Bourdain Facebook

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 + 5 =