Bărbatul care suferea de invidie de penis


15 Jul 2018

Era un bărbat de vârstă mijlocie care își petrecuse mai bine de 20 de ani în diferite forme de terapie cu diferite tipuri de terapeuți și, în fiecare caz, făcuse unele progrese. Simțea însă că mai era ceva la care nu ajunsese, așa că nu înceta să insiste.

Într-o zi, în timp ce discuta, ca de obicei, cu terapeutul despre problemele sale sexuale în relație cu soția sa (suferea de ejaculare precoce), aduse vorba despre “invidia de penis”. La început, el speculă în legătură cu invidia de penis a soției sale, apoi a mamei sale. Pe urmă, își aminti că, în copilărie, văzuse penisul tatălui său și se gândise cât de mare era în comparație cu a lui. Pacientul mai deschisese discuția despre acest subiect și făcuse diverse declarații similare și înainte, dar de această dată își surprinsese într-o manieră aparte terapeutul, un psihanalist mai în vârstă, dar foarte atent.

Terapeutul se simți dintr-odată ca și cum ar fi ascultat o tânără domnișoară, cam la vârsta adolescenței, și nicidecum un bărbat. El înțelesese că această latură feminină a bărbatului fusese disociată de conștiința Eului său; ceea ce însemna că latura sa feminină era egodistonică. Preocuparea sa cu privire la invidia de penis a soției și a mamei sale era o proiecție a propriei sale invidii de penis (…) Toate acestea au devenit mai ușor de înțeles când terapeutul apelă la amintirile din copilărie ale bărbatului. Fusese al doilea fiu al unei mame care dorise o fetiță. De aceea, mama lui l-a privit ca pe o fetiță, iar pe măsură ce creștea îl trata tot ca pe o fată. În special, ea părea să nu fi observat vreodată că el avea penis și astfel, la un nivel inconștient, el se simțea ca și cum penisul său ar fi fost invizibil, sau cel puțin ar fi fost inadecvat. El invidia modul în care tatăl său își purta penisul cu mândrie sau felul în care îl ținea în mână când urina; tatăl său se bucura de penisul lui într-un fel în care fiul nu putea s-o facă.

Gândindu-se la toate acestea, terapeutul îi propusese următoarea interpretare.

-Mă simt ca și cum aș asculta o fată astăzi. E ca și cum aș urmări o fată discutând despre invidia de penis.

-Știi, răspunse imediat bărbatul, adeseori mă simt ca o fată. Ca o tânără fată. Dar niciodată nu m-am gândit la asta în acest fel. Vreau să spun că nimeni nu mi-a spus până acum că mă vede ca pe o fată. Dar ai dreptate, mă simt ca și cum ar fi o fetiță în interiorul meu.

Se gândi un moment apoi chicoti.

-Dacă ar fi fost să spun cuiva despre această fată, ar fi crezut că sunt nebun.

-De fapt, eu sunt cel care văd și aud o fată, când, în realitate, pe canapeaua mea stă un bărbat. Persoana nebună sunt, de fapt, eu.

-Mă bucur că spui asta. Așa este, mă vezi ca pe o fată. Mama mă vedea ca pe o fată. Ea e nebună, și nu eu.

Pacientul a ajuns în cele din urmă la conflictul care îl bântuise de atâția ani și despre care vorbise din diferite unghiuri de vedere până în acel moment. Terapeutul încadrase în mod deliberat interpretarea sa într-o manieră care reconstituia punctul de vedere al mamei pacientului. Spunându-i pacientului că îl vedea ca pe o fată și că el era cel nebun pentru că îl vedea în acest fel, a reușit să-l ajute pe pacient să înțeleagă și să se elibereze de acest conflict de gen introiectat.

***extrase din cartea “101 succese terapeutice- Depășirea transferului și rezistenței în psihoterapie”- ed. Trei

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


1 + 6 =