Stadiile de dezvoltare ale personalității. Stadiile psiho-sexuale (understanding Freud’s theory)


22 Jul 2018

„Freud a înțeles că sexualitatea genitală a izvorât din cea pregenitală și a numit viața pulsională „sexuală”, cu excepția pulsiunilor de autoapărare. Astfel a apărut termenul de sexualitate infantilă” (Winnicott, 1954/1988/2015)

Cu toate că a trecut un veac de la elaborarea ei, teoria sexualității este și în prezent unul dintre cele mai îndrăznețe capitole ale psihanalizei. “Freud folosește noțiunea de sexualitate în mod diferit față de cum este folosită de obicei în limbajul de zi cu zi. El nu numai că o folosește pentru a se referi la diferențele dintre sexe, actul sexual și procreare, ci și pentru a descrie orice formă de plăcere și satisfacție care poate fi derivată din obiectele sale – adică, de asemenea, mâncând, jucând ș.a. Majoritatea gândurilor și actelor noastre se bazează tocmai pe aceste acte – și sunt, de asemenea, activate în somn. Sexualitatea este înțeleasă astfel într-un sens mult mai larg, iar Freud folosește termenul “libido” pentru a se referi la acest concept” (G. Diem-Wille, 2011)

Prin intuițiile sale Sigmund Freud a extins practic termenul de sexualitate, de la tabloul restrâns care vizează însușirile anatomo-fiziologice și psihologice ce caracterizează ambele sexe și activitatea sexuală axată pe genital, spre două mari planuri: „Primul vorbește de faptul că sexualitatea este desprinsă din relațiile ei foarte strânse cu organele genitale, devenind o funcție corporală mai cuprinzătoare, ce năzuiește spre plăcere, și nu intră decât pe plan secundar în serviciul reproducerii. Ca urmare sunt incluse în noțiunea de sexualitate aspecte cu totul noi, precum: sexualitatea infantilă -pe care psihanaliză pentru prima dată o afirmă explicit și o studiază; aberațiile sexuale (perversiunile)- considerate ca fiind reminiscențe ale sexualității infantile transgresate în sexualitatea adultului (…); simptomul nevrotic-considerat o formațiune de compromis ce rezultă din conflicte la origine sexuale, legate de obținerea plăcerii. Al doilea plan vorbește despre toate impulsurile afective pozitive (inclusiv pornirile spre simpla tandrețe și amiciție), porniri ce sunt considerate ca fiind la origine năzuință pur sexuală sublimată prin socializare. Această derivație a pulsiunilor sexuale face posibilă utilizarea energiei lor în planul celor mai diverse activități sociale” (Tănăsescu, 2013)

Până la Freud se consideră că bebelușul și copilul nu au viață sexuală, însă părintele psihanalizei a intuit și a demonstrat că funcția sexuală debutează odată cu începutul existenței, și cu manifestarea instictului vieții, al libidoului. Freud a creionat trei mari caracteristici ale sexualității infantile, respectiv: (1) instinctul sexual la copil debutează și se dezvoltă în primele etape grefat pe o funcție fiziologică esențială pentru viață; (2) instinctul sexual al copilului este autoerotic, neavând un obiect specific sexual; (3) are ca scop obținerea plăcerii prin activarea unor zone corporale numite zone erogene (Tănăsescu, 2013). În dezvoltarea psihosexuală normală, Freud a distins trei faze consecutive: “faza orală”, “faza anală” și “faza falică”. Aceste zone erogene, care includ și pielea ca un “organ senzorial vital și vital pentru supraviețuire”, pot rămâne receptive la plăcere pe tot parcursul vieții, dacă dezvoltarea a fost în mare parte pozitivă. Ulterior au fost adăugate încă două etape/stadii, respectiv latența și stadiul genital (Gertraud Diem-Wille, 2011). În toate aceste faze calitatea legăturilor/relațiilor dintre copil și îngrijitorii săi primari (părinții) contribuie în mod vital la dezvoltarea armonioasă (sau nu) a personalității și influențează capacitatea de a dezvolta relații de iubire a viitorului adult. Conform autorului Gertraud Diem-Wille (2011) relația timpurie a copilului cu primul său îngrijitor – de obicei mama – este prima legătură de iubire și pune bazele experiențelor sale ulterioare de iubire și satisfacție. Prima “pereche de iubiți” este cuplul mamă-copil. Supraviețuirea ca scop include nu numai hrănirea și îngrijirea corpului, ci și dezvoltarea unei relații emoționale, mentale și psiho-sexuale. Numai atunci când copilul are o experiență de iubire plină de satisfacție și dobândește un contact emoțional sănătos cu mama și tatăl, va fi capabil să iubească și să intre în relații armonioase ca adult. Este imposibil să iubești fără a avea experiența de a fi iubit. Dacă un copil este lipsit de această experiență timpurie, va avea probleme ca adult în capacitatea sa de a se angaja într-o experiență de iubire satisfăcătoare și va avea relații mai dureroase și mai neîmplinite. Aceste aspecte sunt puternic susținute de cercetările inteprinse în domeniul Teoriei Atașamentului care au început cu intuițiile psihanalistului John Bolwby (1969) și continuă și astăzi.

Revenind la dezvoltarea personalității, după cum s-a menționat deja, este vorba de o stadialitate. Observăm că Freud a ipotezat o serie de cinci stadii secvenţiale ale dezvoltării personalităţii. Patru dintre acestea sunt asociate cu zonele erogene, suprafeţele sensibile ale corpului de la care pot fi obţinute satisfacţii instinctuale. În ordinea apariţiei lor, ca zone focale, acestea sunt: gura, anusul, penisul, clitorisul, vaginul. Freud a presupus clitorisul a fi un penis în miniatură, deoarece ambele structuri sunt organe sexuale externe, care devin erecte în timpul stimulării sexuale.

Stadiul oral. Faza I (de la naștere până la cca. 2 ani, instanța psihică dominantă este Sinele)- În timpul stadiului oral sau narcisic (centrat în sine) care începe la naştere, activitatea psihică a organismului se focalizează asupra nevoilor gurii și tubului digestiv, inclusiv limba si buzele.

“Zonele erogene primare de la începutul vieții sunt gura, membranele mucoase și gingiile. Când mănâncă (suge la sân) copilul simte o plăcere care nu se limitează doar la gură, ci se extinde la întregul corp. Suptul senzual – fie pe sfârc, fie pe limbă, fie pe degetul mare – calmează copilul chiar dacă nu este înfometat. Această înțelegere l-a determinat pe Freud să vorbească despre “autoeroticism”. Fantezia sexuală infantilă a fazei orale constă în fuziune prin asimilare, ingestie și absorbție totală într-o stare de securitate. Acest lucru este, de asemenea, strâns legat de fanteziile agresive de încorporare, mușcare și distrugere. Gura și părțile sensibile ale gingiilor reprezintă totodată un model mental și emoțional de bază, care exprimă iubirea sau agresiunea”(G. Diem-Wille, 2011)

Importanta stadiilor în înţelegerea personalităţii adulte se manifestă în conceptul freudian de “fixaţie”.“Fixațiile pulsionale reprezintă atașări ale libidoului adult de maniere de satisfacere proprii unor stadii ale sexualității infantile, fapt ce menține respectivele maniere în sexualitatea adultului. Fixațiile pulsionale au drept cauze: (1) particularițăți constituționale; (2) evenimente ale istoriei infantile individuale- care oferă de timpuriu satisfacții intense și întârzie sau chiar blochează dezvoltarea libidoului la stadiul în care ele se petrec (de exemplu o seducere a copilului); (3) eșecul parțial înregistrat de libido în schimbarea modului de satisfacere. În viața sexuală a adultului fixațiile se activează și devin manifeste în prezența unor obstacole exterioare puternice, care împiedică satisfacerea matură a libidoului. În asemenea situații acesta revine la punctele de fixație din perioada infantilă și face apel la modalitățile de satisfacere proprii stadiului în care s-a produs fixația. Mișcarea retrogradă a libidoului este posibilă datorită regresiunii, care reprezintă un mecanism de întoarcere totală sau parțială la un stadiu trecut al dezvoltării psihice și la moduri depășite de obținere a plăcerii”(Tănăsescu, 2013)

Freud s-a referit la două tipuri de personalitate, în relaţie cu fixaţia în stadiul oral, respectiv: (a)Tipul de personalitate oral-perceptivă (pasiv-oral) este derivat din plăcerile copilăriei de a primi mâncarea în gură. Persoanele cu această trăsătură stabilesc interrelaţii caracterizate prin dependentă fată de alţii, sunt psihologic, creduli, naivi, sugestibili. Este ca si cum ei ar fi dispuși “să înghită” orice. Ei sunt de asemenea interesaţi să primească informaţii și cunoştinţe și să strângă bunuri materiale. Persoanele cărora le plac foarte mult bomboanele, dulciurile, fumatul, sexul oral, cei obezi, sunt deseori identificaţi în literatura psihanalitică ca oral receptivi. (b) Tipul oral-agresiv, este derivat tot din plăcerile copilăriei asociate cu gura, mâncarea și mâncatul, dar mult mai tăios și cu mai multă folosire a dinţilor. Persoanele de acest tip sunt agresive în interrelaţiile lor, ca si cum ar mușca “mâinile care îi hrănesc”. Modul lor de a vorbi este sarcastic și argumentativ, de asemenea caută să se țină ferm de alţii ca si cum i-ar poseda si încorpora intern. Vorbim de persoane pesimiste, ostile, invidioase, care au și dorința de a-i manipula pe ceilalți. Printre caracteristicile orale ale unei personalități normale, pot fi amintite: optimismul, sociabilitatea, amabilitatea (Tănăsescu, 2013).

Stadiul anal. Faza II (18 luni cca. 36 luni- alături de Sine începe să funcționeze Eului)- În timpul stadiului anal gratificarea sexuală apare când defecaţia eliberează tensiunea unui intestin plin și simultan stimulează anusul. Un aspect important a stadiului anal este antrenamentul la toaletă, care implică copii și părinţii în probleme de interacţiune socială și conflict. Din punctul de vedere al părinţilor este controlul social: “copilul meu ar trebui să meargă la toaletă” Punctul de vedere al copilului pe de altă parte este de unul de putere: “ar trebui să fac ce vreau eu .” “Pentru Freud faza anală nu începe până în al doilea an de viață, când plăcerea poate fi obținută din membranele mucoase ale zonei anale, stimularea retenției și excreția. Pentru a spori entuziasmul, unii copii își păstrează scaunul. Stimularea manuală a membranei mucoase a anusului nu este deloc mai puțin frecventă în rândul copiilor mai mari. Fecalele copilului reprezintă primul dar pentru părinți, oferirea lor arată complianță. (…) O serie de perturbări nevrotice sunt determinate de lupta pentru putere ce apare în educarea la oliță a copilului, în special dacă părinții folosesc umilință și rușinea în acest proces, în loc să-l ajute pe copil să-și îndeplinească dorința de a merge la toaletă ca adulții, lăsând copilul să ia inițiativă sau încurajându-l să facă acest lucru”(G.Diem-Wille, 2011)

În educația sfincteriană unii părinţi sunt rigizi și pretenţioşi aşteptând ca “copilul lor să meargă chiar acum”. Aceste interacţiuni pot conduce la o luptă a dorinţelor când copilul experimentează conflictul și presiunile sociale pentru a “evolua” în fata mamei și tatălui. Astfel de experienţe pot conduce la situaţii viitoare, de răzvrătire asupra altor figuri autoritare din societate. Pe de altă parte unii părinţi sunt permisivi în acceptarea preferinţelor și programului copilului lor raţionând favorabil la nevoile personale ale copilului: “poţi să stai cât vrei”, “suntem atât de mândri “. Astfel de reacţii pot crește pozitiv stima de sine. Fixaţia în stadiul anal poate produce tipul personalităţii anal-reticente, caracterizate prin amânarea satisfacţiilor anale până la ultimul moment posibil; indivizii aparţinând acestui tip de personalitate sunt foarte chibzuiţi, încăpățânați, zgârciți, rigizi, și pot manifesta o tendință compulsivă spre curățenie și conștiinciozitate. Persoanele anal-expulsive (anal-agresive) reacţionează împotriva încercărilor celorlalţi de a-i limita, făcând ceea ce vor ei, încălcând normele. Caracteristicile acestor oameni includ tendințe distructive, cruzime, crize de nervi, dezordine, stilul lor de viață adultă este murdar și neglijent, ei pot exprima de asemenea și frecvente izbucniri emoţionale (crize). Caracteristicile anale ale unei personalități normale se pot exprima, la modul general, în două direcții (Tănăsescu, 2013): (a) o structură de personalitate puternică cu caracteristici anale se manifestă prin mania ordinii, zgârcenie, avariție, încăpățânare; (b) o structură de personalitate slabă cu caracteristici anale se manifestă prin nehotărâre, reacții anacaste, înclinație spre obscenități.

Stadiul falic. Faza III (3-5/6 ani, în acest stadiu, conform lui Freud, din Eu se diferențiază Supraeul)- În stadiul falic satisfacţia este primar câştigată prin stimularea penisului sau clitorisului prin masturbare. Stadiul falic este esenţial pentru ideile teoretice ale lui Freud din câteva motive: (1) este unul din stadiile infantile ale dezvoltării psihosexuale; (2) acum apar complexele legate de neliniştea castrării și invidiei penisului și este marcat de complexul Oedip (explicate mai pe larg în textul următor); (3) formează bazele unei identificări psihologice și sociale pentru toţi copiii. 4.) se manifestă în diferențele psihologice și în diferențele de rol; (5) determină dezvoltarea Supraeului și a conștiinței morale.

În stadiul falic “apare tendința de a include și alte persoane în obținerea plăcerii, copilul prezentând înclinații spre voaierism și exhibiționism. De asemenea se constată începutul unei activități intelectuale provocate de căutările copilului cu privire la sexualitate, el manifestând o intensă curiozitate în legătură cu nașterea, cu diferențele și relațiile dintre sexe. Treptat plăcerea produsă de “altul” se conturează tot mai mult și se exprimă în atașamentul cu substrat erotic inconștient față de părintele de sex opus. Aflat în plin proces de identificare cu imagourile parentale copilul își transformă dependența spre care îl impinge identificarea, într-o atitudine de posesiune exclusivă a părintelui de sex opus: (a) băiatul dorește inconștient ca mama să existe doar pentru el, tatăl să dispară și el să-i ia locul; (b) fata dorește inconștient ca tatăl să existe doar pentru ea, mama să dispară și ea să-i ia locul” (Tănăsescu, 2013).

Atașamentul inconștient cu substrat erotic al copilului față de părintele de sex opus constituie complexul Oedip (care împreună cu conceptele de “castrare” și “invidie de penis” o să fie explicate mai detaliat în subcapitolul următor dedicat conflictului în viața psihică, n.a). Printre posibilele fixații ale adultului în stadiul falic pot să fie amintite caracteristici care vizează ambiția excesivă, o conduită puternic sexualizată, agresivitate sexuală, atitudini de provocare sexualizate. Într-o personalitate normal structurată caracteristicile falice rezultă prin sublimarea pulsiunilor sexuale specifice în trăsături validate social, cum sunt mândria, ambiția siguranța de sine, capacitatea de a cuceri și seduce –prin forță, energie, vigoare (la bărbat), prin farmec, grație, delicatețe, sensibilitate (la femei) (Tănăsescu, 2013)

Stadiul latentei. Faza IV (5/6 ani-pubertate, funcționează alături de Sine și Eu și Supraeul, ultimele două instanțe fiind în plin proces de consolidare)- Latența se caracterizează prin absenta zonelor erogene dominante; este o perioadă liniştită libidinal, în care accentul este pus pe dezvoltarea intelectuală și socială. “Rezolvarea crizei oedipiene aduce după sine o perioadă de latență a pulsiunilor libidinale, în care modalitățile infantile de obținere a plăcerii nu mai primesc satisfacere, fiind refulate de un Supraeu care începe să se manifeste” (Tănăsescu, 2013). Instinctele libidoului, căutând expresie în continuare sunt reduse în intensitate sau mai adânc îngropate în inconştient prin reprimare și refulare. Ele sunt transformate prin sublimare-un proces care reorientează țelurile instinctuale în direcţii noi care sunt mai acceptabile din punct de vedere cultural si personal. În stadiul de latență se constituie forțe psihice care, mai târziu, vor limita tendințele sexuale: pudoare dezgust, aspirații estetice și morale (Tănăsescu, 2013). Fixațiile la acest stadiu se exprimă prin dificultăți de integrare în structurile sociale, datorate unei încrederi de sine labilă, anxietății. Într-o structură de personalitate armonios dezvoltată caracteristicile de latență sunt exprimate prin pudoare, deschiderea spre viața socială, aspirații intelectuale, estetice, morale.

Stadiul genital. Faza V (pubertate-viața adultă- funcționează pe deplin toate cele trei instanțe, Sine-Eu-Supraeu- între care se stabilește o dinamică specifică) – Stadiul final al dezvoltării este stadiul dragostei sexuale mature, în care zonele erogene sunt cele genitale, iar plăcerea se obține în actul sexual.“Caracteristicile genitale ale unei personalități normale se manifestă într-o conduită prietenoasă, plină de dragoste, iar în plan erotic prin căutarea și obținerea satisfacției în cadrul orgasmului” (Tănăsescu, 2013)

Bibliografie

  • Donald W. Winnicott, Natura Umană, 1954/1988/2015, pag 89
  • Gertraud Diem-Wille, The Early Years of life- Psychoanalytical Development Theory Accordin to Freud, Klein and Bion, 2011 pag 186-189
  • Irina Anca Tănăsescu, Introducere în Psihanaliză, 2013, pag 50-61

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

 

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + 2 =