Integritatea Eului vs. disperare


28 Oct 2018

Numai în acela care, într‐un fel sau altul, s‐a interesat de lucruri şi de oameni şi s‐a adaptat la reuşitele şi dezamăgirile inerente existenței, care a constituit punctul de obârşie al altora sau a produs bunuri materiale şi idei — numai în acela rodul celor şapte stadii va putea să se coacă treptat. Nu cunosc un termen mai potrivit pentru acesta decât cel de integritate a Eului. În absența unei definiții clare, o să indic câteva elemente constitutive ale acestei stări de spirit. Este vorba despre siguranța dobândită a Eului privind aplecarea sa către ordine şi sens. Este vorba despre dragostea postnarcisistă a Eului uman — nu a sinelui — ca o experiență ce exprimă un sentiment de armonie universală şi de spiritualitate, indiferent cât de scump plătim pentru aceasta.

Este vorba despre acceptarea unicului ciclu de viață care ne este dat ca fiind ceva necesar şi, în consecință, nepretabil la substituiri: această acceptare semnifică astfel o dragoste nouă şi diferită față de părinți. Este vorba despre o afinitate cu ordinea ce caracterizează timpuri îndepărtate sau diverse îndeletniciri, aşa cum este ea exprimată în artefacte sau cugetări simple specifice acestor timpuri sau îndeletniciri. Chiar dacă este conştient de relativitatea tuturor stilurilor de viață care au dat sens strădaniilor umane, posesorul integrității este pregătit să apere demnitatea propriului stil de viață împotriva tuturor amenințărilor de tip fizic şi economic. Căci el ştie că viața individului este rezultatul unui accident care face ca un anumit ciclu de viață să coincidă cu un anumit segment al istoriei şi că, pentru el, menținerea integrității umane este indestructibil legată de menținerea tipului de integritate la care participă. Tipul de integritate care se dezvoltă în cadrul culturii sau civilizației din care provine devine astfel „moştenirea sufletului său“, pecetea paternității sale morale („… pero el honor/Es patrimonio del alma“: Calderón). În fața unei asemenea consolidări ultime, teroarea morții dispare.

Absența sau pierderea integrității Eului dobândite anterior este reprezentată de frica de moarte: unicul ciclu de viață care ne este dat nu este acceptat ca fiind ultima treaptă a vieții. Disperarea exprimă sentimentul că timpul este acum scurt, prea scurt pentru încercarea de a începe o viață nouă şi pentru a încerca şi căi alternative către integritate. Dezgustul ascunde disperare, chiar dacă uneori numai sub forma a „o mie de mici dezgusturi“ care nu se traduc printr‐un mare regret: „… mille pétits dégoûts de soi, dont le total ne fait pas un remords, mais un gêne obscur“ (Rostand).

Pentru a ajunge în faza de maturitate deplină, fiecare individ trebuie să dezvolte într‐o măsură suficientă toate caracteristicile Eului menționate, astfel încât un înțelept indian, un gentleman autentic şi un țăran ajuns la maturitate ajung să aibă în comun şi să recunoască unul într‐altul stadiul ultim al integrității. Dar pentru a dezvolta tipul de integritate care este în acord cu circumstanțele istorice, fiecare entitate culturală utilizează o anumită combinație a acestor conflicte, alături de anumite provocări şi prohibiții ce țin de sexualitatea infantilă. Conflictele infantile devin o sursă a creativității numai prin susținerea fermă a instituțiilor culturale şi a claselor tipice de lideri care le reprezintă. Pentru a se apropia de integritate sau pentru a o experimenta, individul trebuie să ştie cum să urmeze purtătorii de stindard în religie şi în politică, în cadrul ordinii economice şi în tehnologie, în viața aristocratică şi în cadrul artelor şi ştiințelor. Integritatea Eului implică astfel o integrare emoțională care permite atât participarea în calitate de simplu susținător al unei cauze, cât şi acceptarea responsabilității de conducere.

Dicționarul Webster ne ajută să completăm schema pe care am conturat‐o într‐o manieră circulară. Încrederea (prima dintre valorile Eului pe care le‐am menționat) este definită de către acesta ca „bizuirea fermă pe integritatea altuia“, ultima dintre valorile noastre. Presupun că textul din Webster are în vedere domeniul afacerilor mai degrabă decât copiii, credibilitatea mai degrabă decât credința. Dar formularea poate fi păstrată. Este posibil să parafrazăm relația dintre integritatea adultului şi încrederea infantilă spunând că, atâta vreme cât vârstnicii vor avea destulă integritate pentru a nu le fi frică de moarte, copiilor sănătoşi nu le va fi frică de viață.

***extrase din cartea “Copilărie și Societate”- autor Erik H. Erikson, ed. Trei

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + 4 =