Terapia unei supraviețuitoare a abuzului sexual (part.3)


18 Nov 2018

După vreo 4 ani, terapia a intrat într‐o nouă fază. De acum, părțile de adult, copil și adolescent ale pacientei se cunoșteau și împărtășeau conținuturi psihice (de exemplu, amintiri traumatice, conștientizarea acțiunilor și stărilor fiecăreia). Deși pacienta era departe de a fi integrată, elemente disparate ale ei­ atinseseră ­un minimum de recunoaștere și de adaptare. Perioada de criză ­a disocierii extraterapeutice extreme și a reactualizării traumei prin amintiri corporale și nesimbolizate trecuse. Se părea ca ­Belinda, acum conștientă de multe aspecte ale neglijenței și abuzului ei din copilărie, lăsase iarăși deoparte trauma sexuală pentru a explora mai detaliat și a perlabora relația ei pre și post traumă cu mama ei.

Pentru o lungă perioadă de timp, terapia Belindei s‐a centrat pe relația ei cu mama ei narcisică și în mod ostil neglijentă. În timpul acestei faze a terapiei, Belinda se identifica adeseori cu mama ei internalizată, îndepărtându‐se de terapeută și frustrând‐o. Existau lungi tăceri ale pacientei în timpul cărora respingea orice încercare a terapeutei de a intra în contact. Frecvent, terapeuta avea o foame de lup după ședință și, în general, se simțea respinsă, frustrată și disperată pentru incapacitatea de a se conecta cu Belinda. Terapeuta s‐a trezit făcând eforturi din ce în ce mai mari de a o implica pe pacientă, punând în scenă contratransferențial încercările Belindei de a câștiga atenția și implicarea mamei ei.

În timpul acestei perioade a terapiei, a mai existat și un transfer față de terapeut ca victimă și ca agresor. Convinsă că era incredibil de toxică, Belinda fantasma repetat că era plină de gândaci mici, negri și murdari care ar fi putut ieși din corpul ei, spre oroarea și dezgustul terapeutei. Gândacii reprezentau rămășițele hranei psihologice otrăvite pe care Belinda o primise de la amândoi părinții ei; se simțea posedată de aceștia și se temea că ei o vor înspăimânta și dezorganiza pe terapeută, la fel cum o terorizaseră odinioară pe Belinda și o aruncaseră într‐un haos intern. Când Belinda vorbea despre gândaci, terapeuta simțea dorința de a o salva; fantasma că o lua în brațe și îi scotea cu grijă gândacii, sau o lăsa să‐i vomite în coșul de gunoi în vreme ce îi ținea cu grijă părul deasupra capului.

Sub transferul față de terapeut ca victimă a toxicității Belindei se afla, desigur, o teamă paranoidă că terapeuta, simțind dezgust față de Belinda, o va victimiza abandonând‐o. De fapt, Belinda verbaliza uneori teama că terapeuta o va „izgoni din terapie“. Acest transfer includea elemente ale terapeutei ca seducătoare, oferind disponibilitate și constanță­ fragile și care puteau să se prăbușească, și a terapeutei ca mamă ostilă care ar abandona‐o abuziv gândacilor ei așa cum odinioară mama ei o abandonase tatălui ei. Uneori terapeuta răspundea la aceste transferuri ca salvator omnipotent și se simțea vinovată pentru astfel de „abandonuri“ necesare, precum vacanțele sau zilele de concediu medical. Alteori, terapeuta se simțea victimizată de cererea implicită a Belindei ca ea să‐și dovedească iar și iar dorința de a rămâne în relație cu pacienta pe durata terapiei.

Spre finalul acestei faze a terapiei, Belinda a riscat să fie mai vulnerabila ­față de terapeută, exprimându‐și direct sentimentele, atât de iubire cât și de ură. Acum, terapeuta a devenit în transfer o mamă îndelung dorită, suficient de bună, nici ideala ­și nici neglijentă la modul narcisic. În acest punct, Belinda părea să treacă din relația paranoid/schizoidă cu terapeuta într‐o poziție depresivă în care recunoștința și dezamăgirea puteau coexista, puteau comunica și puteau fi exprimate deschis. Instaurarea terapeutei ca mamă suficient de bună a condus la o etapa­ a muncii terapeutice în care abuzul sexual a dobândit, încă o dată, o importanță capitală. Semnalizarea intrării în această fază a terapiei a fost reprezentată de discutarea repetată de către Belinda a unor interacțiuni extraterapeutice care erau descrise ca abuzive sau, invers, creionate cu un dispret ­care trăda o teamă subterană atât față de puterea cât și față de atractivitatea lor. În același timp Belinda se întreba de ce voia terapeuta să lucreze cu­ supraviețuitoare ale incestului, sugerând că probabil o „ațâțau“ poveștile de abuz. Uneori terapeuta se simțea abuzivă și mai voaieuristă decât era necesar și și‐a chestionat motivele de a se implica într‐o astfel de activitate. Belinda își exprima frecvent furia și disprețul pentru intervențiile pe care le percepea ca intrusive sau ca ridicol de impotente. Aici, Belinda trăda inconștient o identificare cu mama ei internalizată, minimalizând‐o pe terapeută ca incompetentă, așa cum Angela îl devaloriza odinioară pe Timothy. Totuși, la un alt nivel, Belinda dădea glas, în manieră adaptativă, furiei de a fi fost abuzată și pe care nu putuse s‐o exprime niciodată deschis în timpul abuzurilor din copilărie. Acum, latura ei de adolescentă se apropia de pacienta adulta ­pe măsură ce, transferențial, Belinda își vărsa ura și furia pe terapeută în loc să o pună în act într‐un mod autodistructiv. Deși intensitatea furiei Belindei era impresionantă, terapeuta era încântată și însuflețită de verbalizarea deschisă a acestor sentimente de către pacientă. Trebuie menționat că, în timpul acestei faze a terapiei, Belinda se retrăgea uneori defensiv într‐o punere în scenă a reacțiilor de transfer care reflectau mai mult relația cu mama ei.

Când perlaborarea furiei Belindei a luat sfârșit, ea a intrat într‐o fază de doliu intens după copilăria ei pierdută și noi paradigme de transfer‐contratranfer ­au intrat în joc.

În timpul acestei perioade a terapiei, Belinda a simțit acut durerea pentru copilăria ei pierdută, precum și pierderea părinților buni fantasmați compensatoriu. Acum, fetița disociată s‐a apropiat de pacienta adultă care simțea intens dependența și pierderea copilăriei. La punctul acesta Belinda o vedea pe terapeută ca pe o seducătoare malefică ­ce‐i promisese vindecare și sănătate și în schimb îi răpise apărările, lăsând‐o conștienta ­și singură. Percepând‐o și ca abuzator crud, Belinda o acuza de a fi preluat controlul asupra unei paciente inocente și de a o fi forțat să se confrunte cu lucruri care mai bine rămâneau neatinse. Terapeuta, o mustra Belinda, știa ce urma să se întâmple dacă terapia continua și acum uite ce s‐a întâmplat. Lumea Belindei se prăbușise. Știa prea mult. Știa mai mult decât își dorise vreodată să afle. Și ce anume, voia Belinda să afle, avea să facă terapeuta în legătură cu asta? Acum că îi răpise Belindei copilăria și apărările, cum avea terapeuta să compenseze toată această pierdere? Frecvent, terapeuta simțea întreaga vinovăție pe care părinții Belindei ar fi trebuit s‐o simtă pentru că o trădaseră, o abuzaseră și o neglijaseră. S‐a trezit fantasmând despre tot soiul de moduri de reparație, de la a o lua pe Belinda acasă să gătească prăjiturele cu ciocolată împreună­ la planuri de a merge cu ea la Disneyland. Era dificil dar, așa cum terapeuta știa bine, era imperativ să evite să ­trunchieze procesul de doliu al pacientei. Totuși, în același timp, a încurajat‐o pe Belinda să fantasmeze și să exprime moduri în care ar fi vrut ca analista să‐i ofere o reparație. Apoi Belinda și terapeuta s‐au jucat cu aceste fantezii în ședință, terapeuta recunoscând tacit legitimitatea nevoilor și aspirațiilor relaționale ale pacientei ei. În cele din urmă, pe măsură ce doliul pacientei a fost perlaborat, pacienta și‐a transferat dorurile către obiecte extraterapeutice adecvate; s‐a mutat cu o prietenă, și‐a făcut prieteni noi­ și a început să iasă cu un bărbat disponibil emoțional și vesel, combinând pentru prima dată intimitatea sexuală șI emoțională într‐o singură relație.

Acum a început o altă ­fază ­a terapiei, în care Belinda a experimentat și a reluat un conflict oedipian. În timpul acestei perioade, transferul Belindei față de terapeută era cel de partener romantic fantasmat, un posibil abuzator care și‐ar putea pune în practică, în mod inadecvat, fanteziile romantice și ca un rival sexual potențial periculos. Sentimentele romantice față de terapeută erau communicate mai ales nonverbal, prin priviri, tonalități de voce și mici cadouri ca flori sau bomboane. Atracția Belindei față de terapeută era trădată de derivate ca drăgălășenia și vioiciunea ei. Pacienta își și exprima mai deschis gelozia față de alte paciente cu care trebuia să‐și împartă terapeuta și față de soțul acesteia, despre care nu spusese niciodată nimic înainte.

Contratransferențial, terapeuta era încântată de idila exprimată timid a Belindei și se simțea protectoare față de ea, ca nu cumva să perturbe ceva desfășurarea naturală a acestui proces. Derivatele, inclusiv referirile la o prietenă care fusese abuzată sexual de un psihiatru cu care era în terapie, i‐au permis terapeutei să își dea seama că Belinda era inconștient acordată la reacțiile terapeutei față de ea, atentă la orice indiciu că aceasta ar putea‐o abuza sexual. Acest lucru i‐a amplificat sentimentul de protecție față de ea.

În același timp în care Belinda își implica terapeuta într‐o idilă oedipiană, derivatele sugerau că reacționa față de ea și ca față de o rivală potential invidioasă și periculoasă care i‐ar fi putut strivi, narcisic, sexualitatea ei copilărească. Cliniciana avea o fantasmă recurentă­ a ei ca mama vitregă a Albei ca Zăpada, atât de amenințată de drăgălășenia fetiței, încât a ajuns să ordone uciderea ei. ­

În sfârșit, cel puțin în termenii chestiunilor de transfer‐contratransfer discutate în aceste capitole, Belinda a intrat într‐o perioadă de sexualitate adolescentină uimitor de­ intensă, în timpul căreia părea complet absorbită de identificarea și experimentarea ca ființă sexuală. Venea la ședințe îmbrăcată decent dar totuși seducător și încerca noi parfumuri, culori, tunsori și machiaje. Transferul ei față de terapeută oscila între seductivitate provocatoare, competiție și groază că­ terapeuta fie se va agăța de ea cu posesivitate, fie o va respinge complet.

În cadrul transferului seducător față de terapeută flirturile Belindei aveau o nuanță sexuală mult mai limpede decât înainte și uneori se tolănea seducător pe divan, expunându‐și picioarele mai mult ca înainte. La acestea, terapeuta a reacționat cu excitație sexuală onestă și cu amuzament ironic față de adolescenta sexy în care se transformase pacienta ei altădată îngrozită. În același timp Belinda se afla și în competiție cu terapeuta. Uneori făcea comparații între ținutele sau coafurile lor, devalorizând‐o subtil (sau nu chiar așa de subtil!) pe terapeută ca nefiind foarte la modă „cu chestia aia“. La rândul ei terapeuta s‐a trezit întrebându‐se dacă nu era timpul pentru o schimbare de garderobă sau look. În plus, terapeuta simțea invidie, precum și apreciere, față de proaspăta vitalitate și libertate sexuală a Belindei; era limpede că, pentru prima oară în viața ei, Belinda se simțea confortabil cu sexualitatea ei. În sfârșit, Belinda și‐a exprimat deschis îngrijorarea că terapeuta nu era de acord cu relația din ce în ce mai serioasa ­cu prietenul ei, indicând o teamă de potențiala posesivitate a terapeutei. Belinda se temea și că terapeuta ar putea considera că nu mai are nevoie de terapie, abandonând‐o astfel așa cum făcuse tatăl ei odinioară. În realitate, terapeuta simțea o satisfacție profundă, chiar dacă amestecată cu un sentiment de pierdere și de invidie, că Belinda avea o relație extraterapeutică minunată. Terapeuta a recunoscut totuși și că era nevoie să mai continue terapia o vreme.

Această vinietă clinică prezintă exemple ale apariției diverselor configurații de transfer‐contratransfer în terapia de orientare psihanalitică a unei supraviețuitoare adulte a abuzului sexual din copilărie. Este, în mod necesar, oarecum schematică și nu reflectă toate transformările, dramatice și subtile, care au apărut de‐a lungul unei terapii extinse. Credem, totuși, că terapia cu Belinda descrisă aici oferă savoarea miriadei de paradigme relaționale cu care se confruntă analistul în terapia psihanalitică cu acest segment de paciente.

Citește și:Un studiu de caz (terapia­ unei supraviețuitoare a abuzului sexual, part.1)

-Belinda-terapia unei supraviețuitoare a abuzului sexual (part.2)

*** extrase din cartea- Terapia supraviețuitoarelor adulte ale abuzurilor sexuale din copilărie (o perspectivă psihanalitică)- autori Jody Messler Davies și Mary Gail Frawley- ed. Trei.

***sursă foto- unsplash.com

#Psihoterapie și Consiliere Psihodinamică (individuală sau de grup) la Comunitatea Amor Fati-Cabinet Individual de Psihologie. Programări la 0724.914.449

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 2 =