La mulți ani România, așa sfâșiată cum ești..


29 Nov 2018

“Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”- Regina Maria 

Unde ești tu Românie întregită? Ce a mai rămas azi din tine? O ruptură? O parte care strigă “Hoții”, alta care strigă ” La naiba cu statul paralel”, și noi cei care stăm pe mijloc, sau pe margine și nu strigăm, nu zbierăm, nu ieșim în stradă, nu votăm, ne vedem de ale noastre și nu mai sperăm la nimic, nu credem în nimeni. Poate doar în noi. Și astfel…o dăm înainte!

Au trecut 100 de ani? Unde este unirea românilor? Că n-au rămas decât teritorii adunate între niște granițe, populate de mulți oameni ce zic că-s sătui de sistem dar nu se deosebesc cu nimic de cei pe care-i acuză, populate de tineri care zbiară “Ponta plagiatorul” și apoi își cumpără lucrarea de licență de pe net, teritorii ocupate de unii care condamnă păcatul în fiecare duminică în toate bisericile și cu toți sfinții, dar refuză cu aceeași ardoare să-și îmbrățișeze propriile sfâșieri, pământ iubit și de unii, puțini, ce încearcă să răzbească corect, din care o parte adesea sfârșesc înghițiți de cei mulți, convertiți la falsitate, și o parte formată din ăia mai norocoși reușesc să rămână drepți.

Tu.. frumoasă Românie ești încă aici, te zbați să rămâi întregită, doar că noi nu mai știm să te menținem vie, plină de cinste, iubită, pricepută și falnică printre națiuni.

Tu.. te-ai întregit Românie prin sângele românilor vechi, românii de demult, străbuni cărora nu le erau străine puritatea și autenticitatea, poate și pentru că atunci aveau cu toții un scop. Un țel ce a depășit individul, și din care s-a născut credința în.. toți, în uniune, în legătură.

Nouă astăzi, celor noi, pare să ne lipsească țelul comun, și asta ne rupe, ne împrăștie în lume, și te ucide dulce Românie.

Dar nu-i nimic, hai să stăm în continuarea fiecare în bula lui, cu propriul scop alături, în spate și în față… căci mulți sunt capabili să calce pe cadavre, fără să înțeleagă că cei uciși sunt frați și surori. Sau să le pese.

Așa că hai să serbăm centenarul, să ieșim cu tricolorul în mână, să cântăm doine de dor… să depunem coroane la niște statui reci, înghețate, reci ca spiritul tău Românie, o răceală de mort. Hai să jucăm hora unirii, căci da.. la măști, falsitate și spectacole suntem încă buni Românie…

Deci hai să învârtim hora, și să ne dăm în stambă, o zi, două trei, o săptămână… că e centenarul. Nu? La circ suntem buni, la luptă… am uitat să fim, dragă Românie.

E mult mai simplu să faci circ, să pui o mască, decât să începi o bătălie. Pentru că de data asta lupta trebuie dusă în noi, fiecare cu el însuși, cu autenticul fals din el, pentru a putea ajunge la adevăr. Unul ce-ți zice că poate nu ești cu nimic mai bun decât hoțul ăla mare, ești doar un hoț mai mic, că și borcanul cu miere ți-e minuscul, și până când nu vom învăța noi “ăștia mici” să nu ne lingem degetele, nu vom avea parte de lideri mai buni, pentru că în fond ne reprezintă….ceea ce suntem. Deci, de ce nu schimbăm în noi?

Și nu ridica judecata împotriva cuvintelor mele, pentru că și tu ți-ai copiat un examen, și tu ai uitat poate să dai restul corect, și tu poate încasezi o chirie de care fiscul nu știe, și tu dai sau iei o șpagă, pentru că așa se face, nu? Și nu, eu nu sunt mai bună ca tine, nici tu ca mine, nici noi ca ei. Eu doar mă consider mai curajoasă să mă uit mai deaproape la adevăr, și să nu mă mai mint singură. Și asta îți doresc și ție, acum la o sută de ani de la întregire, putere să fii autentic, așa cum ești nu cum te imaginezi. Curaj îți doresc deci, curaj să lupți și tu cu tine, la fel cum eu lupt cu mine, cu speranța că poate așa ne vom reîntâlni în noi.

La mulți ani România întregită, așa sfâșiată cum ești.

În fond fără durere nu există creștere, așa că să fim binecuvântați cu suferință… din aia care unește un popor, și naște speranța unui ideal comun capabil să dea forța și credința… de care au dat dovadă românii de demult, străbunii.

La mulți ani Românie… Frumoasă mai ești!

***sursă foto- unsplash.com (Mai jos în foto 1- Fermă de munte; foto 2- Brașov; foto 3- Centrul vechi-București; foto 4-Peleș. Mai multe fotografii superbe cu România aici)

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Comments

  1. Foarte frumos scris, frumos îndemn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 8 =