Libertatea înseamnă luptă, deci fericiți cei mulți și minunați


22 Jan 2019

De ce ne este teamă de autentic? Îl recunoaștem din prima, îi dăm o mie de definiții și nu ne place niciuna pe deplin, ca mai apoi să fugim. De ce ne sperie să fim simplu… oameni, cu bune, cu rele?

Cu vreo săptămână în urmă am oprit la o benzinărie pentru alimentare, iar la casă am achitat benzina, lichidul de parbriz + o revistă glossy.

Ajunsă acasă am răsfoit revista (una chiar celebră), și m-am oprit la interviul realizat cu o cunoscută (cred că și îndrăgită) prezentatoare tv și soțul acesteia. Nu am avut răbdare să citesc toate cuvintele tipărite… pentru că m-au pierdut, dar pozele m-au șocat.. imaginile cu bărbatul în special. Nu tu rid, nu tu expresie, nu tu…. nimic tipic/natural onorabilei sale vârste.

Răsfoind mai mult revista am observat același ton în toate articolele… povești de succes peste povești minunate de succes, vedete care povestesc cum au trecut ele peste depresie, atacuri de panică, deși într-un final este evident că erau doar crize de plâns cu cauză hormonală- atât de specifică după naștere de exemplu (situație prin care trecuse una dintre vedetele care au “învins” atacurile de panică)…. Ce mai, oameni superbi cu vieți fantastice, atât de fantastice, încât mai că-ți vine să bagi mâna în foc că oamenii ăștia din splendida revistă… niciodată, dar absolut niciodată nu se constipă. Lor nu le curge nasul, ei nu fac niciodată diaree, la ei batrânețea nu există, fața lor nu se ridează, sarcina nu le aduce kilograme în plus, durerea îi ocolește.

Ori, sincer acum, nimic nu este real, totul este … perfect photoshopat. Deci, revin cu întrebarea de ce ne este teamă de autentic? Sau mai bine zis de ce ne este teamă de noi? De real, de uman… în toată complexitatea lui.

Bineînțeles că în același ton, vedem atâtea vieți fericite în rețelele de socializare, și tot mai puțini oameni încă frumoși fără filtru.

Aș mai putea bate câmpii mult și bine pe tema asta, aș putea să vorbesc despre teama de viață, de incertitudine, de batrânețe, de riduri, de constipație…. dar nu are nici un rost. Deloc. A zis-o Aristotel cândva și sunt atât de elocvente și azi cuvintele sale… “numărul aleșilor și al damnaților rămâne constant în toate timpurile”. Deci cei mulți, vor rămâne mulți și se vor teme în continuare de ei înșiși.

Libertatea înseamnă să poți să lupti, iar să poți să lupți presupune să ai nu doar curaj dar și resurse sufletești. Și pentru asta trebuie să curgă multe lacrimi și tot atâta sudoare, nu este suficient să citești o carte, sau un text…

Așă că.. cei mulți vor rămâne mulți. Probabil în felul lor mereu minunați, superbi, neridați și fericiți.

În fond “fericiți cei sărăci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor”.

Restul… să ne fie cum ne este… acolo, aici …pe baricade.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


4 + 5 =