Ieșirea din fantasmă. Realitate, cu bune și rele


09 Apr 2019

…mi-am publicat părerea despre atitudinea unor mămici vis-a-vis de alăptat și am aprins un foc mediatic și pe rețelele de socializare. Îmi pare rău. Sincer. Dacă o singură femeie a avut de suferit pentru că s-a simțit vinovată, neputincioasă în a-și alăpta copilul…. acelei femei îi ofer milioane de scuze, și garanția mea că …este o mamă bună. Doar faptul că se întreabă dacă e, o face una… perfectă pentru copilul ei. Desigur eu nu am atacat mamele, nici nu am promovat alăptatul, nici nu l-am denigrat, însă textul meu a dat ocazia unor ….femei să atace mamele care nu pot alăpta, sau care au decis să nu o facă, sau care au născut prin cezariană. Și poate acest atac le-a trezit sentimente de durere, de tristețe, pentru care încă o dată îmi cer scuze.

Ca justificare, precizez că părerea mea a venit ca o completare la un text semnat de Francoise Dolto, psihanalist și mamă, un articol preluat dintr-o carte a autoarei și în care aceasta a subliniat că disponibilitatea unei femei pentru alăptare ține foarte mult de modul în care ea a fost tratată și hrănită de propria mamă în copilăria sa. Bineînțeles că foarte puțini au fost aceia care au oferit atenție cuvintelor semnate de Dolto, și părerea mea (repet scrisă pe final de articol) a fost exploatată atât de presă, cât și de mame ce au ținut să se prezinte ca eroine și le citez “mai femei” doar pentru că au alăptat și/sau au născut natural. Fără nici o dificultate și cu o mie de argumente aș putea discuta aici nevoia acestor femei de a se promova ca eroine, disperarea după recunoaștere și temerile ce stau în spatele acestor nevoi, însă nu vreau să închin cu paharul cu care mi s-a închinat, nici să pun mai multe paie pe foc.

Colega și prietena mea Liana Dumitru, psiholog clinician și psihoterapeut a dat un răspuns femeilor ce și-au pus masca atacatorului, pe care îl redau (cu aprobarea sa desigur) pentru că n-aș putea să scriu unul mai  bun…

“În spatele perioadei de creștere în uter, în spatele nașterii, în spatele sânului care alăptează sau a mâinii care ține biberonul este o ființă complexă, care se întâlnește pentru prima oară cu o ființă care are propriile nevoi, propriul ritm și încercări. Ființa complexă se numește mamă și în spatele mamei stă o femeie. Femeia asta are propriul pachet de anxietăți, speranțe, puncte slabe și puncte forte. Contează mai puțin de unde curge laptele, din sân sau din biberon, și mai mult atitudinea celei care efectuează această sarcină. Curaj vouă, femei pe cale să devina mame! 

O femeie nu devine mamă prin actul de a da naștere, nu, deloc. O femeie devine mamă în măsura în care își lasă copilul să o învețe cum să fie mamă. La naștere, în timpul alăptării și pe parcursul tuturor etapelor de dezvoltare.

PS: Adesea lumea spune și se promovează această idee, respectiv- de când lumea și pământul, mama dă naștere și alăptează, – așa este, dar de când lumea și pământul avem femei care au murit la naștere, bebeluși care au murit la naștere sau care au rămas cu traumatisme severe. Să nu idealizăm un trecut îndepărtat fără a îi lua în considerare ororile”Liana Dumitru (mulțumesc suflet drag)

Un lucru mi-a devenit clar după toată polemica asta. De ceva timp cochetam cu ideea să mă reîntorc la scris, dar parcă nu-mi găseam/regăseam vocea. Nu mă deranja asta, din contră …. îmi era cald și bine în zona mea de confort, cu familia mea, cu studiile mele, cu analiza mea personală, cu cabinetul meu…și nu în ultimul rând cu prietenii mei, puțini dar aleși. Am avut profesori care, coordonându-mi diverse proiecte sau lucrări de cercetare, m-au încurajat să nu renunț vreodată la scris. Și sincer le-am apreciat complimentele dar nu le-am promis să nu-i dezamăgesc. Nu mai era scrisul o prioritate. Acum însă dorința de a scrie a renăscut în mine, iar drive-ul ce o ațâță este … nevoia de normalizare. Dacă pot să aduc un pic de normalitate în viața femeilor și picul acela să le ajute să se simtă… suficiente, atât ca mame, cât și ca femei, da promit s-o fac.

Nu, nu o să-mi expun copilul, dar voi vorbi public pe baza propriei experiențe cât și a pregătirii academice, despre diverse subiecte ce țin de sarcină și parenting, tocmai cu scopul de a normaliza lucrurile. Și asta sper să vină în întâmpinarea multor femei, o discuție sinceră despre ce este și greu nu doar ce este magic și frumos în călătoria asta magnifică și dificilă de… mamă.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + 9 =