Femeie, deci om…


01 May 2019

“Femeia modernă nu gătește, nu stă la cratiță, nu dă cu aspiratorul, iar de mop… nici măcar nu are voie să știe ce dracu este. Doar când accepți această idee.. respecți de fapt femeia” Ce??(sau o urăști pe mă-ta, dar asta e altă poveste).

“Femeia nu e femeie dacă nu gătește, spală, crește copilașii, etc…” What?

“Femeia nu este femeie dacă, după o zi de muncă, nu e în stare să vină acasă să pregătească cina, să pună mașina la spălat, iar apoi să se îmbrace în ceva provocator și să-și aștepte soțul”. Hm??

Da, ce am scris mai sus sunt câteva dintre părerile unor pseudocelebrități, pseudoantrenori emoționali (mă distrez enorm la titulatura asta) pseudomentori sau whatever (bărbați, mai grav, și femei) despre cum trebuie să fie o femeie.

Dragilor, vă rog… STOP. Nu mai definiți femeia, sau ce înseamnă a fi femeie. În primul rând o identitate nu se rezumă, decât într-o minte plină de frustrări, la anumite funcții ale Eului, la fel cum nu te definește ca bărbat faptul că ești sau nu șofer. Corect?

Trăim vremuri pline de confuzie în ce privește identitatea feminină, pe de o parte azi simțim un vânt eliberator ce ne scapă de anumite idei rigide (și distructive) patriarhale, pe de altă parte iau avânt tot felul de curente feministe, unele de aplaudat, altele cu nimic mai bune decât vechea inchiziție.

Așa că stop!! nu mai definiți/etichetați…. femeia. Lăsați-ne în pace să fim. Grase, slabe, gospodine, corporatiste, vedete, anonime, profunde, superficiale, ș.a.m.d ….adică oameni.

Pentru că suntem. Și acum știm, avem voce. Ne-am dat voie… să fim!!!!

Și știi ceva… draga pseudowhatever ce pui tu etichete? Mă simt femeie și acum când scriu acest text, și la fel de femeie am fost și mai devreme când am dat cu mopul, și nu o să fiu mai puțin modernă peste 10 minute când o să pun pe foc o supă cremă de ciuperci, sau peste o oră când o să continui să lecturez din “Romanovii“, și mi-a plăcut de mine și când aveam pătrățele și abdomen, și mă iubesc și acum când am burtoiul ăsta în care simt viața, în care îmi simt bebele cum se mișcă.

Deci stop, abțineți-vă să spuneți femeilor cum trebuie să fie. Iar dacă nu sunteți în stare să vă abțineți (grav — dar, din nou, asta e altă poveste) luați aminte că nu despre femei vă dați cu părerea, ci vorbiți în fond despre relația cu voi înșivă, și cu mama internalizată (adică mă-ta din tine/voi).

În rest… numai de bine 🙂

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 1 =