Oamenii pe care îi pierdem. Doare, dar e ok…


02 May 2019

Dani Shapiro, autorul lucrării Devotion and Still Writing, vorbește despre șapte tipuri de oameni meniți cumva să-i pierdem în decursul vieții, și cum putem să gestionăm aceste pierderi cu înțelegere și compasiune. Lectură cu sens 🙂

Cel/cea prea apropiat/ă ca să fiți “doar prieteni”-Închide ochii pentru o clipă. Sigur știi despre cine vorbesc aici și… e în regulă. Nu trebuie să-i spui numele cu voce tare. Poate că ești căsătorit/ă. Sau e căsătorit/ă. Sau amândouă. Dar, cândva, ți-ai imaginat o viață paralelă – una pe care nu o vei trăi niciodată și pentru care nu îți vei distruge viața minunată pe care o ai deja. Știi, prea bine, că acesta nu este un vis real. Este doar un pic periculos. Când vă întâlniți și vă priviți… “ceva” simțiți amândoi. O parte mică din tine vrea să știe cum ar fi să fii cu el/ea. De nicăieri, te trezești că te întrebi: ce mare rău ar putea produce o după-amiază furată? Bineînțeles că nu ți-e străin nici răspunsul la întrebarea asta. Deci, veți păstra distanța. O prietenie cu el/ea, nu aduce siguranță, nu e posibilă. Și știi că e un om pe care trebuie să-l pierzi, nu poate să fie în preajma ta….

Bine. Acum deschide ochii. Și numără-ți binecuvântările reale, acelea din viața minunată pe care o ai deja (că… ceea ce ai văzut cu ochii închiși… e fantasma, iluzie, adevărul e că realitatea lui “altceva” nu o cunoști, deloc, doar ți-o închipuiești).

Terapeutul/Mentorul-Anumite relații au o dată de expirare intuită încă de la început— și e ok să fie așa. La urma urmei relația cu un terapeut, un guru, un mentor vizează o evoluție, iar când aceasta se produce și relația terapeutică, sau relația profesor-ucenic se apropie de sfârșit. Sunt situații când acest tip de legătură puternică pe care o simțim cu cineva care ne-a ajutat să creștem poate să devină altceva – ceva mai egal – poate chiar o prietenie. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, totuși, trebuie să devenim dispuși să pierdem dinamica primei relații, cea în care am fost ajutați.

Persoana care credeai că vei fi- Când eram copil m-am gândit că voi deveni actriță. Am crezut că voi locui în New York City, într-o clădire de apartamente înaltă, cu soțul și familia mea, oh, și bineînțeles cu cinci sau șase copii. Am crezut că voi trăi o viață urbană, una foarte sofisticată. Banii nu ar fi reprezentat o problemă. Vedeam (în viața mea) chiar un avion privat. Ei bine, am crescut și am părăsit marele oraș pentru o zonă de provincie. M-am căsătorit și am un copil – un singur copil, așa cum am fost și eu. Soțul meu și cu mine lucrăm din greu. Dar viața mea – viața mea bogată, imperfectă, complicată și mulțumită – este cea pe care am construit-o pentru mine. E o viață cinstită. Este o viață plină de integritate. Este o viață pe care o iubesc. Dar pentru a o avea, a trebuit să-mi pierd fantezia (fantezie ruptă parcă direct din paginile unei reviste) despre ceea ce credeam că vreau să fiu- despre cine credeam că sunt.

Am învățat că a iubi, a trăi cu adevărat înseamnă și să fii dispus să pierzi oameni, locuri, lucruri, vise, chiar să ne pierdem versiunile care nu ne mai servesc. Și în loc de ceea ce este pierdut, apare ceva nou. Poate nu este ceea ce ne-am imaginat. Dar este frumos și este al nostru.

Citește despre alte patru tipuri de oameni ce-i pierdem AICI, respectiv- cei care îi pierdem în fața morții zi de zi; cei care îi pierdem în fața morții subite; prietenii pe care îi dezamăgești; prietenii care te-au dezamăgit.

***articolul reprezintă o traducere parțială și este preluat de pe huffpost.com- varianta completă o găsiți aici 7 People You Will Lose In Your Life — And How To Cope

***sursă foto- unsplash.com

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + 5 =