Ciorbă de păstăi. Legătura care alină


04 May 2019

…de dimineață curățam legumele pentru o ciorbă de păstăi și mi-am amintit de bunica făcând exact același lucru. Curăța morcovii de coajă, pătrunjelul, țelina, iar când ajungea la partea de “luat ața” (păstăile mele sunt mai proaspete și nu au încă ață, au trebuit doar rupte 🙂 ) ca prin “minune” cumva.. auzeai soneria de la poartă, și-și făceau apariția sau tanti Teleana, sau tanti Valea. Apoi se încingea o vorbă de mama focului. Femeile își vedeau în continuare de treaba lor, una de păstăile ei, alta își aducea ceva de cusut ori niște boabe de ales. Treaba mergea ca unsă, uneori mai făceau o pauză de o cafea, sau de o vorbă mai aprinsă, știți momentul acela când discuția se aprinde și lași lucrul deoparte ca să poți să și gesticulezi 🙂

Momentele acestea, desigur, îmi sunt amintiri dragi și parcă făceau ciorba și mai bună, dar nu despre mine este vorba acum și aici. Nu, îmi amintesc de ele… și de efectele benefice ale “bârfelor” de lucru. Pentru că femeile vorbeau nu glumă, ba se văitau de ce le-au mai făcut bărbații, ca de exemplu bunicul “nesâmțâtu’ nu vre tu Teleană d(i)eloc să se lese de duhănit. Tare mă t(i)em că o să moră d(i)e plămâni”.

Tanti Teleana-“No lasă Măriucă că-i jiu încă, bucură-t(i)e că-l ai. Că-i greu sângură

Și multe își mai ziceau, uneori se puneau pe plâns, alteori pe râs, uneori se certau că le era greu să găsească calea de mijloc, dar de cele mai multe ori până lucrul era gata și ele erau “răcorite”.

Acum analizând discuțiile lor realizez că erau terapeutice cumva. Își spuneau durerile dar și bucuriile, împărțeau secrete de-ale “muierilor” și căutau soluții pentru te miri care probleme și sfâșieri, și de cele mai multe ori… doar vorbeau, pentru că se știau auzite.

Nu știu câte astfel de legături mai sunt azi autentice. Poate sunt, cert este că eu nu am stat la bârfă cu vecina cât am curățat păstăile, ci mi-am pus Friends pe fundal.

Da, am prietene, nu multe dar suficiente, și uneori vorbim, și este terapeutică și reală interacțiunea, chiar și atunci când o bârfim pe…alta. Dar aș minți să spun că e aceeași rutină pe care o avea bunica cu femeile ei.

Desigur eu am terapia mea, și analistul meu…. și am parte de introspecție și o căutare profundă. Însă nu despre asta e vorba, ci mă gândesc dacă viața asta agitată, competitivă din prezent — în care ești mai mult virtual alături de prieteni— nu slăbește tocmai legătură și o dată cu această slăbire, se reduc și efectele benefice ale relației. Acea relație în care oamenii se privesc în ochi când se alină, dar și când se ceartă, acea relație când celălalt are ochii în lacrimi când tu îți împărtășești durerea, acea relație în care râdeți amândoi de prostul de vis-a vis care s-a împiedicat și a căzut în singura baltă de pe stradă, acea relație care nu e posibilă în lumea virtuală, dar poate să fie puternic susținută și întreținută în jurul unei plase de păstăi care trebuie curățate.

Sau suntem prea moderni azi ca să mai curățăm păstăi? Prea singuri? Prea goi? Desigur ideea asta e doar o generalizare pentru că suntem mulți/multe care azi am făcut ciorbă, nu? Și unele chiar stând de vorbă cu vecina… 🙂 Eu nu, dar altele cine știe?

Iar acum să mă dau și mare… și să vă fac poftă de o vorbă măcar…

***foto cover- unsplash.com

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


6 + 2 =