It takes a village to raise a child


08 May 2019

…dragele mele/dragii mei… vă rog din suflet nu mă mai adăugați în grupuri de mămici. Nu, nu vreau nici în clubul mămicilor muncitoare, nici la primul sau al doilea sau al n-lea bebe, nici în grupuri de alăptare, sau de naștere naturală, sau de naștere acasă, sau sau sau ș.a.m.d. O vorbă celebră spune așa: “it takes a village to raise a child”. Nu stau acum să dezbatem filozofia din spatele acestei afirmații (dacă sunteți interesați, ei bine… e plin internetul de păreri), pot în schimb să vă spun că mi-e la inimă această formulare. La fel cum pot să vă mulțumesc pentru intenția voastră de a mă include în tot soiul de comunități de parenting, și pot să înțeleg că vouă v-au fost (sau vă sunt) utile și de folos. Pot să înțeleg că în te miri care grupuri virtuale ați găsit sprijin, înțelegere, sfaturi etc. Foarte bine, bravo vouă… fiecare cu comunitatea lui/ei.  Eu în schimb am altă abordare cu privire la… my village, și felul în care aleg să-mi cresc copilul, abordare ce implică puțină prezență virtuală și multă prezență reală, instinct dar și studiu aprofundat, o echipă medicală profesionistă și competentă, familie și prieteni. Comunitatea mea nu este extinsă dar este palpabilă… și aici mi-e bine să fiu, this is my village, și aici alegem să ne creștem copilul.

Desigur oricât de împlinită aș fi eu în “my village și cu oamenii mei”, tot nu o să pot să-mi apăr puiul de toate sfâșierile lumii, lucru care mă doare. Și nu doare mai puțin chiar dacă știu că acele ruperi îi vor da motivație și aripi. Ca orice părinte aș vrea să pocnesc din degete și să schimb lumea, să o fac mai bună și mai frumoasă pentru copilul meu, și asta o să și încerc însă nu mi-e garantat că o să și reușesc. Așa că puiul meu, la fel ca și al tău, o să cunoască o lume în care oamenii sunt buni, dar mai mult sunt răi… că-i mai ușor să te păstrezi ignorant, și nu-mi rămâne decât să sper că din experiența pe care i-o vom da în primii ani de viață în “our village” își va găsi puterea să aleagă calea mai profundă chiar dacă e mai grea, să simtă autenticul și să recunoască superficialul, să-l stăpânească fără să se piardă prea mult prin apele de suprafață. Și, bineînțeles tot la fel ca oricare părinte dedicat, sper să am înțelepciune să îmi învăț copilul din greșelile mele, și să fiu acolo mereu când va face propriile greșeli, nu ca să i le repar ci ca să-i amintesc că e om, deci imperfect, și e ok să greșești, să te împiedici, să te doară, pentru că altfel nu ai cum să evoluezi, nici cum să înveți valoarea reparației.

Deci da, vă mulțumesc pentru că vreți să îmi dați o comunitate mie (nouă) și copilului meu (nostru), dar vă rog să vă abțineți …pentru că o am (avem) deja. Una în care o să plângem împreună și o să creștem..

..dar ne vom și bucura, vom ajunge în locuri magnifice și vom întâlni oameni minunați; o să citim cărți fabuloase și vom scrie povești reale, autentice. Sau măcar vom încerca. Vom râde împreună până o să ne doară burta, și apoi ca și leac vom face clătite cu gem de casă. Vom explora necunoscutul și ne vom lumina, o să ne bălăcim în mări și în oceane, și ne vom cățăra pe te miri care piscuri ca să vedem răsăritul dintre nori. O să învățăm poezii și cântecele, și o să avem emoții la te miri care spectacol. Vom alerga cățeii și îi vom trage de urechi, ca mai apoi să-i dojenim că latră prea tare și nu ne lasă să ne concentrăm pe Tom și Jerry. Multe ne așteaptă și toate le vom îmbrățișa. Pentru că suntem puternici, noi trei și circul nostru de căței, pisici, șoricei… plus comunitatea ta, în care tu puiul meu… ai atât de multă iubire deja 🙂 și oamenii tăi #foreverandalways

***Fotografii realizate de Magda Constantin– www.magdaconstantin.ro

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + 1 =