Gălușca noastră genială


08 Sep 2019

…puiul nostru a împlinit trei luni. E un copil tare bun, frumos, deștept și mulți zic că e foarte precoce, însă pentru noi este pur și simplu.. ea…. gălușca noastră de senzație. Un puiuț de om care s-a dezvoltat perfect și care a dobândit toate achizițiile specifice vârstei. Își ține capul singurică de pe la trei săptămâni, și încă din maternitate caracteristica ei era că ..”e un copil tare prezent”, așa ne spunea toata lumea de la asistente la medici. Are ochii foarte mari de un albastru marin, iar când te privește te acorează în prezent. Desigur în maternitate doar îți lăsa impresia că te privește, însă asta era părerea tuturor “că e prezentă”. Dar acum este, acum chiar te privește de te topești după ea, și peste toate îți mai și râde șmecherește, și nu doar râs de satisfacție specific primelor zile de viață, nici râs prin imitație (când mă vede pe mine că râd) ci un solid râs social, comunicativ. Gângurește de pe la vreo lună, desigur atunci mai timid, acum a devenit o mare vorbăreață, și purtăm adevărate conversații. Pe lângă faptul că vorbește cu noi, vorbește cu oricine o bagă în seamă, este fascinată de fețe, râde și gângurește minute în șir cu reflexiile noatre din oglindă (reflexia ei și reflexia mea). Stă demult pe burtă, se joacă, se întoarce într-o parte, a început deja să-și prindă jucăriile și duce absolut tot la gură (atitudine specifică bebelușului prin care cunoaște lumea), ascultă cuminte poveștile pe care i le citesc, uneori mai și adoarme ascultându-mă. E îndrăgostită de muzică, îi punem și clasică (la somn în special și la băiță), dar îi “devorează” pe Celentano și Ed Sheeran. Când tati îi cântă în ureche e parcă vrăjită, și îi place la nebunie să meargă cu “avionul” purtată tot de tati. Mereu îi  spun că alături de mami decolează și aterizează și cu tati călătorește. Evident poposesc în diferite stații, unde tati îi explică ce vede (îi descrie camerele). Cu mine face zilnic plimbări lungi cu căruciorul sau sistemul de purtat și suntem fascinate de frunze, de lumini, de culori, de oameni.

După cum am spus ….nouă ni se par normale toate activitățile acestea, însă avem oameni în jur, inclusiv medici care mereu se minunează cât de precoce este picul ăsta de om, și au făcut pariu cu noi că acuș se ridică în fund. Deja se ridică în pod, e drept de la o săptămână a început să dea din piciorușe (gen bicicletă) și a transformat mișcarea asta în obicei.

Pentru faptul că e deșteaptă și precoce, evident că mă laud.. Mereu îi spun lui Dragos.. “vezi iubire, miile de cărți și articole pe care le-am citit în ultimii zece ani și sutele de ore de terapie, tot studiul meu…. vezi i-au influențat informația genetică”. Bineînțeles că Dragoș râde de mine, și mi-o întoarce zicând că e deșteaptă ca tati… amintindu-mi de câte vreun moment de ignoranță de al meu. 🙂 Dar treaba lui, eu știu ce știu, și na studiile spun că inteligența se moștenește de la mamă. 🙂 Ce mai, copila e deșteaptă ca mă-sa 🙂 🙂

E drept însă că nu am stat cu mâinile în sân, îi citesc încă din burtică cărți întregi, acum citesc în continuarea lecturile mele cu voce tare, dar citesc și povești pentru ea pe diferite voci. Și avem o mini bibliotecă deja. Totodată la noi în casă nu lipsește vorba, practic noi două ne povestim despre orice, ce facem, ce urmează să facem, îi spun cum o îmbrac, de ce o îmbrac așa, îi spun emoțiile și sentimentele, îi spun când sunt veselă și de ce sunt așa, îi spun și dacă sunt îndurerată. Facem masaj și exerciții de motricitate zilnic, cântăm (aici tati mă dojenește mereu că sunt afonă și că o să obișnuiesc copilul cu muzică falsă 🙂 ) dansăm, și ne jucăm mult. Ea se mai joacă și singură, dar în general nu mă lasă inima să o las prea mult singură, și eu să stau pe net sau pe blog de exemplu.

Îi place în leagănul electric, îi plac desenele proiectate de aparatul de monitorizare video-audio, are jucării specifice pentru băiță, pentru stat pe burtică, pentru mângăiat, jucării cu forme alb negru (specifice nou-născuților), jucării muzicale, saltele/centre cu activități, tot soiul de carusele, stăm la oglindă, și începe să fie fascinată și de cartea mukibooks, momentan de culori și de textură materialelor, dar este îndrăgostită și de gâscanul Teodor, care vine doar seara după băiță la o vorbă cu mami și cu fetița (e o umbră pe perete pe care o fac eu cu mâinile).

Desigur toate activitățile amintite contează enorm în dezvoltarea ei fizică și psihică, în structurarea aparatului psihic, însă la fel de importante consider că sunt iubirea imensă de care are parte, alăptarea la sân, ținutul în brațe după voie (adică oricând vrea) și contactul piele pe piele cu mine. Noi avem momentele noastre de somn piele pe piele și nu le-aș schimba pe nici o jucărie din lume.

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


3 + 2 =