Gălușca noastră genială :)


10 Nov 2019

…copila noastră este perfectă (ca orice copil), socială, frumoasă, ageră, deșteaptă foc și toată un zâmbet și o vorbă. Îi plac țâțicile lui mami 🙂 jocurile, jucăriile, avionul cu tati, plimbările, muzica (Ed Sheeran, Stevie Wonder și Celentano în special), și nu în ultimul rând cărțile și poveștile spuse de mami. Este țâfnoasă doar dacă îi este foame sau somn, desigur au fost și excepții și cu siguranță o să mai fie .

Este și mare sportivă 🙂 dă din picioare aproape non stop, obicei ce-l are încă din pântec, iar acum l-a perfecționat de-a binelea, astfel încât băița e o adevărată aventură ce ne distrează tare tare tare pe amândouă, aventură din care și eu ies adesea udă din cap până în picioare.

Ca orice bebeluș și puiuțul nostru uneori e agitat, uneori plânge deși e sătulă, schimbată, pupată. Au fost momente când era nervoasă/furioasă și părea de neliniștit. Și e ok, mereu o las să fie cum vrea ea. Eu nu cred că bebelușul are o agendă. Nu, nu mă sperie o criză de plâns, nu m-au speriat nici crizele de colici și sunt pregătită și pentru cele de dințișori, deși cu siguranța mă vor lua prin surprindere, că așa e viața cu un pui mic, ești pe un topogan și eu am decis să mă las dusă de ea, condusă de mânuță ei mică.. în ritmul ei. Nu i-am impus un anume stil de parenting ci ne adaptăm după nevoile ei, încercând să fim cât de prezenți și de conștienți putem. Are sân la cerere, și-a făcut singurică un program de masă, dormim împreună pentru că încă suntem una, mă rog.. ea e toată lumea și eu o funcție a ei 🙂 (bineînțeles nu doar asta, dar în special …asta 🙂 ..) Nu îi place să o îmbrac, nu cu bluzițe, o enervează maxim dar asta e… viața nu e doar plăcere și are și frustrarea valoarea ei. De asemenea noaptea nu prea e mereu fericită când îmi schimb poziția de somn, dar na.. mai amorțește omul și nu are decât să se întoarcă singurică spre mine, doar poate bine merci și să se întoarcă de pe o parte pe alta, și să se târască și aproape stă singură în fund, iar, mai nou, mai că se ridică în poziția de mers de-a bușilea.

Nu îi dau tot timpul jucăriile direct în mânuță, ci o las să se întindă un pic după ele, că nici în viață lucrurile nu le primești pe tavă. Cărțile mele nu îi permit să le “ronțăie” 🙂 deși ascultă atentă când le citesc, dar pe ale ei poate să le molfăie cât poftește (sunt și cartonate, deci e safe). Stă în brațe cât vrea ea, dar uneori e nevoită să înțeleagă că mâinile lui mami sunt ocupate și trebuie să stea cu tati.

Un lucru însă nu s-a schimbat în mai bine de 5 luni de când am puiul în brațe. Dormitul piele pe piele. În continuare e aceeași trăire ca în prima zi. O stare de plinătate, de satisfacție, de tot.. o stare de “ceva” pentru care nu s-a inventat cuvântul potrivit să o descrie. Nu vă înșir acum imensele beneficii fizice, și în special psihologice ale contactului piele pe piele între mamă și bebeluș, pentru că e suficient să dați un google, dar vă recomand din suflet mamelor să faceți din asta un obicei.

Noi…

Amor Fati

Share

Laura Andreșan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


9 + 1 =