Cu cât mai departe poţi privi înapoi, cu atât mai departe poţi vedea înainte- William Faulkner. Fără a încerca să discut marea varietate de conflicte ce pot fi observate în analiza mamelor, mă voi strădui să prezint aici un singur tip particular, în care relația mamei cu părinții săi își pune serios amprenta în atitudinea sa față de propriii copii. Am în minte exemplul unei femei care...
Read More
Într-o seară, am dat peste un amic de-al meu la o petrecere. Director general de succes al unei mari companii, era extrem de sceptic în privința psihoterapiei; așadar, avea un aer de amuzament cumva invidios când mi-a spus că vrea să-mi spună o poveste despre care crede că mi-ar face plăcere s-o aud. Tocmai avusese plăcerea să angajeze, pe un post extrem de bine plătit, un ins pe nume...
Read More
În mod curios, uriașa răspândire a frigidității feminine a generat două perspective diametral opuse în rândul medicilor și al sexologilor. Un grup compară frigiditatea, din punctul de vedere al însemnătății sale pentru individ, cu tulburările de potență ale bărbatului: prin urmare, ei susțin că primul fenomen este o boală în aceeași măsură în care este și cel de al doilea. Pe de altă parte există...
Read More
Nu e vorba că mă tem de ea… Ea are o răutate intrinsecă, este capabilă de orice nelegiure, un animal de pradă, un vampir, o vrăjitoare… Reprezentanții sexului masculin nu precupețesc nici un efort pentru a da un chip forței violente prin care bărbatul se simte atras de femeie și, făcând pereche cu dorința, spaimei că prin ea ar putea muri și dispărea. (…) Ulyse a...
Read More
“Fie-mi permis să încep prin a spune că nu există nevrotic care să nu aibă conflicte. A trăi conflictele în cunoștință de cauză, deși poate fi dureros (este dureros), are un avantaj inestimabil, acela de a câștiga mai multă libertate interioară și putere reală, acela de a deveni conducătorul vieții tale, nu doar o marionetă” (Karen Horney, Conflictele noastre interioare) Karen Horney a fost un...
Read More
După mai multe săptămâni teroarea ei a început să se reducă, începând să se întoarcă spre ea fără să o copleşească. Exista o parte din Joanna care acum nu era nici atât de cufundată în durerea ei, încât aceasta să o ia în stăpânire şi să o îndepărteze de sine, nici atât de distantă încât ea să o disocieze. În schimb, se deschisese un spaţiu...
Read More
Joanna a venit la următoarea şedinţă ca şi cum nu se întâmplase nimic ciudat la ultima noastră întâlnire. A vorbit despre Nulla. Fără ca eu să fi făcut vreo remarcă, începuse să creadă că era ceva oarecum ciudat legat de natura îngrijorării ei. Grijile ei legate de tratamentul Nullei erau legate de interesul ei pentru biologia umană. Îi plăcea să afle detalii despre corpul omenesc...
Read More
A venit o vreme, cam după vreo optsprezece luni de terapie cu Joanna, în care simţeam că mă cuprinde groaza de fiecare dată când închideam uşa cabinetului după ce intra ea. Aerul părea să onduleze, distorsionând jocul luminii, şi astfel camera se spărgea în petice de strălucire şi tristeţe. Mă simţeam ameţită, de parcă aş fi avut tensiunea foarte scăzută. Îmi era foarte greu să...
Read More
Când două personalități intră la un nivel inconștient într-o relație afectivă, așa cum se întâmplă în analizele bune, turbulențele emoționale sunt inevitabile (Bion 1993). O funcție importantă a analistului este aceea de a păstra aceste turbulențe emoționale în cabinet, în așa fel încât să poată fi trăite, numite și gândite. Perturbările emoționale pot fi atât de înspăimântătoare, încât oricare dintre participanți sau ambii, își poate...
Read More
Dacă gândim din perspectivă psihanalitică comportamentul oamenilor în mediul lor social, este necesar să investigăm cum se dezvoltă individul, din copilărie și până la maturitate. Un grup — fie el mic sau mare — este alcătuit din indivizi aflaţi în relaţie unii cu alţii; de aceea, înţelegerea personalităţii stă la baza înţelegerii vieţii sociale. Explorarea dezvoltării individului îl duce pe psihanalist în trecut, treptat, stadial,...
Read More
