Contul iubirii…

Postat Saturday, March 9th, 2013 de Laura Andreşan.

…iubirea uneori are cont, si nu, nu este o gluma, ci chiar se contabilizeaza, se aduna, se scade, iar intr-un cuplu se numara si ‘’mangaierile si atacul’’, n-o zic eu ci scrie la carte, si zau ca nu scrie de rau :)

John Gottman un profesor in psihologie, cercetator si renumit terapeut de cuplu, a descris schimbul marital sub forma modelului ‘’contului bancar’’, in care investitiile pozitive facute in timp sustin cuplul in cazul non-reciprocitatii situationale. Si e logic, nu? Daca adunam ca si cuplu cat mai multa experienta comuna pozitiva, evenimente cu rezonanta placuta in sufletul nostru, in consecinta o sa trecem mai usor peste situatiile ocazionale in care ‘’iti vine sa ii dai una aceluia de langa tine, si sa fugi peste mari si tari’’ :) Acest model de ”cont” este recomandat cuplurilor de catre terapeuti, deoarece, s-a observat ca atunci cand doi parteneri traverseaza o situatie mai stressanta dar sunt pusi sa isi contabilizeze experientele comune, rezultatele ajung adesea sa serveasa ca drept fundament in incurajarea cuplurilor de a creste rata schimbului comportamental si afectiv pozitiv, in timp ce scade rata celui negativ.

Pentru ca un cuplu sa reziste in timp, si sa parcurga o experienta de viata comuna placuta este necesar ca in cont sa avem cinci experiente pozitive la una negativa, conform lui John Gottman.

So, sa contabilizam: sarutul si trezirea de dimineata+ buchetul de ghiocei+ discutia placuta de dupa amiaza+ mesajul de dor+ buchetele de frezii si trandafiri= 5 experiente pozitive

-sosete lasate (parca din ”draci pe mine”) prin absolut toata casa= bad, bad, experienta negativa, adesea declansatoare de mici conflicte (bine, recunosc mai  mari :) :( doar uneori ).

Ok, hai ca am trecut cu bine peste inca o zi din viata-n doi. :)  Voi?

P.S- Apropos, o ”interpretare” mai psihanalitica poate spune ca un barbat care isi lasa sosetele prin casa= masculul ce-si marcheaza teritoriul :) :) :)

Cu drag

Laura

Tags: , , , , , , , , , , , ,


13 comentarii la “Contul iubirii…”

  1. rocs says:

    Bună dimineaţa!hai că m-ai făcut un pic să râd la faza cu şosetele. Dar oare toţi bărbaţii au “viciul ” ăsta? :) ) al meu a încetat să mai facă asta de când ne-am luat căţel. Deci le ronţăia pe toate. I-a dat o lecţie masculului ce ”îşi marca teritoriul ” :) ) . Cât despre articol în sine, am observat că aşa e. Schimb pe schimb. Poate mi-era greu să recunosc. :D o zi bună tuturor! Pupici :-*

  2. Neatza Angels, sa aveti o zi superba

    @Rocs- eu cand am auzit prima oara interpretarea asta am avut o reactia de genul ”da cat teritoriu totusi” :) :) :)
    A incetat pt ca ii roade catelul sosetele? Vai ce coincidenta. Ca si in cuibul meu a functionat asta, pana cand a inceput catelul sa fie pasionat de altceva in materie de ros (casuta celuilalt catel) si nu ma mai ajuta :)

  3. isaxx says:

    Imi plac foarte mult aceste ultime articole care acorda atentie cuplurilor. Eu cu gabi facem anul acesta 7 ani. Ca in orice cuplu, avem parte atat de lucruri frumoase, cat si de lucruri care ajung sa ne frustreze in timp. Pentru asta am decis sa facem terapie de cuplu, asta dupa ce am fost singura aproximativ jumatate de an, saptamanal. Impreuna am fost de patru ori. Sedintele au tinut mai mult si am avut posibilitatea sa ne spunem ofurile. Cabinetul psihoterapeutului nu este un teren comun si deci se creaza senzatia ca problemele sunt lasate acolo. Char in prima sedinta am experimentat o discutie in contradictoriu, dupa care pe drum nu ne-am vorbit deloc, iar cand am ajuns acasa ne-am imbratisat si ne-am spus unul altuia cat de mult ne iubim. Desi putine pana acum sedintele au avut un impact pozitiv asupra cuplului nostru. Imi face surprize fara nici macar sa anticipez ceva. Surprize mici care pe mine ma fac deosebit de fericita…Si am invatat sa ne apropiem, sa comunicam, sa ne pretuim mai mult. Intamplator sau nu in ultimele doua saptamani nu am mai fost la consiliere…Sa fi fost oare primele incercari de desprindere?Nu stiu…Dar desi imi place enorm sa vorbesc cu psihoterapeuta mea, care este o femeie frumoasa si deosebit de desteapta, nu mai simt nevoia (deocamdata) sa o mai vizitez. Analizand efectele sedintelor de psihoterapie, constat schimbari la care nu ma asteptam vreodata…Si imi place de mine asa. Asadar recomand cu mare caldura psihoterapia individuala si de cuplu chiar daca (aparent) nu sunt probleme…

  4. @ Isaxx- sau poate este o rezistenta?? Vb despre aceasta ”nevoie” de a nu o mai vedea cu psihoterapeutul. :) Si priveste ideea mea doar ca …un alt unghi de a vedea situatia, dar oricum vb cu ea despre acest aspect. :)

  5. Irina C. says:

    Ma gandesc sa imi iau caine cand o sa stau cu iubitul..nu de alta dar sa evitam discutia cu sosetele :) ) Mai bine previi decat sa tratezi :) )

  6. camis says:

    aha.deci de asta al meu isi lasa sosetele MEREU sub biroul unde isi are calculatorul.sa stiu ca e al lui :) un caine tare imi doresc si eu

  7. dracuta says:

    În timp ce citeam articolul eu si al meu iubit ne aruncam instant privirea sub birou unde tronau sosetele lui.
    In alta ordine de idei eu prefer sa nu contabilizez pentru ca mi-e teama sa nu fi facut eu mai multe gafe :D si sa-mi aud dupa replicile de genul :vezi?ti-am zis eu!si niciodata nu ma asculti mai dana mai !
    Eu oricum uit lucrurile negative pe care pisicul meu le-a facut pentru ca de fiecare data cand ma cearta el caut in memorie ce lucru rau a facut el si nu-l mai gasesc :) bn…am si un inceput de Alzheimer.

  8. rocs says:

    Da, Laura. A încetat din cauza căţelului :) ) îţi dai seama câţi bani a dat pe şosete, până să îşi dea seama că e mai ”economic ” să le pună în coşul de rufe :) ) cuţu ăsta mic, m-a învăţat şi pe mn să fiu mai ordonată, recunosc :D distruge tot ce prinde. În casă am tot suspendat :) )

  9. la noi e problema cu hainele imprastiate pe jos, pe scaune, amandoi avem “obiceiul” asta :) ) o fi si asta, tot o marcare a teritoriului? :)

  10. isaxx says:

    Laura nu inteleg la ce te referi camd spui rezistenta…Crezi ca ai putea sa-mi dai mai multe detalii???

  11. CIP says:

    Buna ingerasii!!!

    Parerea mea este ca intr-adevar atunci cand apare “soseta murdara trantita pe undeva prin casa numai in cosul de rufe unde ar trebui sa fie nu” si ai o serie de lucruri pozitive facute de el la care te gandesti involuntar atunci cand ti se urca sangele la cap de draci si iti vine sa il strangi de gat, parca te mai poti gandi la faptul ca ieri a fost un dulcic si ti-a facut clatite si parca iti mai trec putin dracii si mai repede te apleci tu si o aduni de pe jos si o pui in cosul de rufe decat sa faci ditamai scandalul ( cum ar merita el)………………………….dar daca la aparitia sosetei nu gasesti nicio clatita sau ceva de genul care sa te mai inmoaie, ba mai mult iti vin in minte in n lucruri de genul soseta murdara …………..atunci ce mai faci? :(

  12. dracuta says:

    Neata!
    Laura stii ceva de premiul meu? nu de alta dar as vrea sa fiu acasa cand il primesc caci planuiesc sa mai dau si pe la facultate :) .
    O saptamana frumoasa va doresc!!!

  13. Neatza Angesl, sa avem cu totii o saptamana superba, superba :)

    @ Draguta- da, azi, maine, poimaine trebuie sa ajunga, am expediat adresa ta catre erogen vineri, deci acum… e in drum spre tine; Dar sa ma anunti cand ajunge

    @Cip- il intelegi si incerci sa ii comunici si lui ce te doare pe tine, cum te ating in suflet aceste aspecte; Nu degeaba zice Gottman ca atunci cand cuplurile incep sa tina contul Iubirii, si observa ca nu stau prea bine la ”socoteli” incep sa si realizeze ca au probleme si sa ”munceasca” impreuna pentru cat mai multe experiente pozitive. Asta faci cand lasa sosete dar nu compenseaza cu clatite :) sau iti iei catel. In cazul meu si a lui Rocs a functionat, la naiba :) :) :) :) plus ca mie personal imi satisfac animalutele si din pulsiunile instinctului matern… dcei implineste doua nevoie, doua dorinte…. un catelus rontaitor de sosete. :) :)

    @Isaxx- incercand sa iti raspund tie, am stat si am analizat o situatie de ”rezistenta” si nu pot decat sa iti multumesc. Si acum sa iti explic, asa cat stiu… :)

    Sper ca iti amintesti (daca nu citeste-l) un text publicat de cateva saptamani despre Aparari. ( http://www.profadesex.com/2013/02/07/insight/ ) Aceste aparari sunt mecanisme ale mintii, inventate si folosite de sufletul nostru pentru a ne proteja de anumite aspecte neplacute, de emotii care dor. Rezistentele nu sunt acelasi lucru ca si apararile dar se aseamana. (din cate am invatat eu pana acum, e doar pozitia mea, citeste mai multe si intreaba si terapeutul)
    De exemplu- rezistenta in terapia poate sa sune asa ”nu mai merg la terapie pentru ca uite sunt mai bine, nu mai am nevoie” sau ”nu mai imi plce terapeutul, e prost, stiu mai multe ca el” etc, etc- si te opresti din terapie logic nu? Mintea si sufletul in special partea de dincolo de constientizare (inconstienta, preconstienta, subconstienta whatever) stie ca daca se continua terapia o sa fie dezvaluite niste aspecte dureroase, neplacute (dar care ideal ar fi sa le intelegi si sa le depasesti, poate sa corectezi daca e ceva de corectat si se poate, nu sa le pastrezi neintelese si neconstientizate, ca ele iti dau energia vietii) si iti creaza aceasta rezistenta pe care tu o percepi in partea constienta ”uite sunt mai bine, nu mai am nevoie de terapie. Gata, am terminat, sunt bine etc etc”. Da esti bine… ai inteles niste aspecte de comportament si o perioada esti bine…. desi definiti va rog binele, ca eu nu reusesc :) Insa nu ai aflat cauza care a facut sa ai aceste comportamente, aceste emotii etc… Nu stii ce sta in spatele lor, si cauza, motivul daca nu le-ai inteles… are capacitatea sa se trasnforme in alte comportamente, alte emotii…. pe care nu le intelegi si iar trebuie s-o iei de la capat. Avand in vedere ca tu esti cadru medical o sa incerc sa iti fac o analogie legat de rezistenta – te doare capul ca ai nu stiu X boala care da migrene. Nedepasind rezistenta este ca si cum acelui pacient cu X boala de cap ii dai doar analgezice. Acestea desigur o sa ia durerea temporar, dar nu vindeca si cauza si boala X, care in timp o sa gaseasca o alta modalitate sa se evidentieze prin durere sau whatever, evolueaza si se transforma, nu?. Analgezicele nu o sa mai fie de folos. Cam asa e si cum rezistentele, mintea te blocheaza sa vezi adevarul, si-mi pare rau daca suna asa mai ”absolut”.

    Repet insa o chestie tare tare importanta. Eu nu sunt psihoterapeut, sunt doar studenta la psihologie pasionata de materie, imi cercetez cu lupa sufletul sa zic asa, :) dar si cu toate fricile si curajul din lume, si citesc din domeniu. Atat, asa ca ia informatiile care le public, ca si unele dintr-o revista. SI NU UITA SA ITI INTREBI TERAPEUTUL, impreuna veti decide, de fapt o sa te ajute sa vezi, daca e o rezistenta, sau chiar nu mai ai nevoie de consiliere, sau nu in acelasi ritm, se pot reduce nr de sedinte, etc. Succes

Lasă un comentariu


nine - 8 =