Archive for the ‘In drum spre mama (-de Alma)’ Category

Furtună în Grație…

Tuesday, June 17th, 2014

Un curent de aer cald, fierbinte… vine dintr-o direcție și vrea să topească Pământul. Un curent de aer rece vine din direcția opusă și vrea să-l înghețe. Se întâlnesc într-un punct de Grație, și…

…se spune că atunci când două puncte sunt menite să se întâlnească, Universul va găsi mereu o cale să asigure conexiunea. Desigur, calea ușoară este mereu linia dreaptă…pâna când nu mai este, iar lucrurile se complică, punctele își deviază temporar direcțiile, de fapt… doar le încâlcesc un pic.

Chiar și atunci când toate speranțele de conexiune sunt pierdute, anumite legături nu pot fi rupte. Ele ne definesc, ce am fost, ce suntem și ce vom deveni….dincolo de spațiu, dincolo de timp. După legi și principii pe care nu le putem întelege sau prevedea (încă), Universul întotdeauna găseste o cale să asigure conexiunea a două puncte predestinate să se întâlnească…

Într-un punct de Grație un curent de aer cald s-a întâlnit cu unul de aer rece și au creat furtuna perfectă….

…rare combination of circumstances has aggravated our situation drastically.. But we survive my fairy… because we are meant to be, across time, across space, you and me.

De ce il iubesc pe Freud, prof. dr. Sigmund Freud

Friday, December 20th, 2013

“Este un porc”; “Este nebunul cu canapeaua”; “S-a limitat in sexualitate“; “Prea o invinovateste de toate pe ma-sa (mama)”.

De ce il iubesc pe Freud? Pentru multe astfel de complimente pe care le-am auzit de la profesori de psihologie, si pentru ceva in plus.

Il iubesc pentru ca m-a distrus, pentru ca m-a descompus, pentru ca a omorat din mine tot ce am stiut ca sunt si insemn. Il iubesc pentru ca m-a facut sa vomit, sa fac temperatura 44 de grade, diaree… sa alung oameni de langa mine, sa rad ca nebuna, sa plang cu saptamanile, sa imi petrec sute de ore explicandu-mi lucruri, ca apoi singura sa le daram. Il iubesc pe Freud pentru ca m-a strivit, m-a invatat sa dispar, sa imi dau ultima picatura de sange ca sa imping limite, sa ajung de la limbrici.. la melci ce ascund sirul de numere Fibonacci. Pentru ca nu mai cred in alt Dumnezeu, decat cel identic cu cel din mine… il iubesc pe Freud, chiar daca unii imi spun sa-l iubesc pe Jung. :)

Pentru ca mi-am inteles dezechilibre sufletesti… il iubesc pe Freud, pentru ca sunt perfect normala, dar “psihanalitic” ma desenez in scheme cu dorinte care circula, sublimeaza etc… si la final fac bilantul si ies “perfect nebuna”, il iubesc pe Freud. Pentru ca invat pana nu mai vad, si pentru ca am inteles nevoia din spatele acestui “nesat de citit, de invatat, de orice” (ceea ce duce la relaxare) tocmai la inceput de sesiune… nu stiu zau cat o sa il mai iubesc pe Freud. Pentru ca am aflat cum m-a durut la inceput de viata ca ea… mama… nu m-a tinut de mana intr-o anumita dupa-amiaza, pentru ca am simtit cum atunci am invatat gresit sa ma apropii prin deficit de ea, si pentru multe alte “intelegeri” asemanatoare, care… da, la prima vedere “o invinuiesc de ceva” pe mama… il iubesc pe Freud. Pentru ca mi-a oferit un parinte spiritual, pentru ca m-a facut sa imi regasesc radacinile si m-a invatat sa-mi vad aripile, il iubesc pe Freud. Pentru ca azi mai mult ca niciodata, cred in iubire, in Soare, in Pamant, in mine, il el, in ea, in tine… in cei care conteaza.. il iubesc pe Freud. Pentru ca traiesc ancorata in prezent il ador pe Freud. Pentru ca m-am nascut din nou… de-a pururi numele sau il voi onora..

Pentru ca am inteles cat de inhibata sexual a fost femeia care facea show-uri erotice, si “sex cu toata Romania”… il iubesc pe Freud. Pentru ca azi intinsa pe o canapea ma spovedesc si ma calugaresc… il iubesc pe parintele psihanalizei.

Pentru ca m-a ajutat sa ajung in cea mai dura si frumoasa calatorie interior intimo mio, si mi-a facut cunostinta cu sufletul meu, unde am gasit si Ingeri dar si Demoni, unde il simt pe Dumnezeu … il iubesc pe Freud. Pentru ca a pus pe harta lumii un mod de gandire, pentru ca a trezit cunoasterea si a impulsionat intelepciunea, in veci ii voi multumi…

Pentru noua mea identitate, pentru ca am principii noi, sau mai bine zis- in sfarsit am principii- pentru ca azi am credinta, pentru deschiderea mea spre stiinta, pentru felul in care azi ma contest, la unison cu realitatea, pentru ca am ales evolutia, pentru cum am ales sa percep lumea… ma iubesc pe mine. Si as vrea sa spun ca Iubirea asta i-o datorez tot lui Freud, dar sincer nu la domn profesor m-am gandit acum.. ci la o zana, una pe care DA… o iubesc, o ador, o doresc! E drept insa ca am descoperit taramul magic al zanelor… tot iubindu-l pe Freud.:)

Bineinteles… cel mai probabil am scris acest text, ca sa imi amintesc constient ca nu-l urasc pe Freud, profesor dr. Sigmund Freud, parintele psihanalizei. Hm? Oare? Dar daca? Poate? Care-i nevoie? Unde doare…

:) Cu drag

It’s all about peace and quiet

Saturday, September 28th, 2013

Desculta prin iarba, mereu cu fata spre Soare am invatat sa ma opresc uneori si doar sa respir adanc. O data, de doua ori, cat vreau, cum vreau, fara sa fac nimic special pentru a-mi schimba ritmul. Inspir si expir pur si simplu pe pilot automat constientizand asta, stand in conexiune constienta cu respiratia mea. Am descoperit ca impreuna suntem un intreg magnific, si parteneri intr-un timp al jocului universal…

Va invit sa meditati. Stati intr-o pozitie comoda si fiti una cu respiratia voastra. Daca apar senzatii, ganduri, emotii…. observati. Nu le judecati ca sunt senzatii bune sau rele, ganduri, emotii pozitive sau negative. Nu catalogati, nu etichetati, doar observati si ramaneti in unda de vibratie cu ritmul aerului. Atat!! Respirati constient!!

Incet dar sigur senzatiile isi pierd din sens, mintea se linisteste si poti sa-ti simti sufletul, sa descoperi acel interior intimo mio care iti dezvaluie perceptia lumii fara miscare, si pentru o secunda, una ce nu incepe si nu se sfarseste niciodata, ti se dezvaluie lumea infinita cu toate celulele ei.

Intra in off, pozitioneaza-te in singularitate, si o sa percepi lumea prin ON,  in spiritul tau se va revela tot ce este, punctul de constiinta neschimbator si etern a lui Dumnezeu. Iubire…

In drum spre mama…

Monday, September 16th, 2013

“Nici Soarele, nici Luna, nici chiparosii-n vai
Nu pot descrie chinul iscat de ochii tai,
Sporeste fiecare in drumul catre tine
De-ar fi o cale numai, n-ar fi atatea cai”
(Moslehoddin Saadi)

Alma- cum inveti sa te ierti?
Mathilde- Tine de fiecare. Tu cum crezi?
Laura-si undeva pe drum… am invatat sa accept sa ma iert
Multumesc Mathilde, te iubesc.

…viata este un accident intre doua stari de echilibru, o zvagnire de haos intre doua eternitati de o lumina solara, un eveniment pe un continuum. Dumnezeu exista. El imi indeplineste dorinte, imi implineste nevoi ca aceea de a fi in viata si cand nu mai esti. Dar, in viata sunt acum. Dintr-un accident neintamplator, eveniment notat biologic cu 8 Martie 2013, ziua in care m-am nascut eu, Alma.
Sunt mare, ma intind cat lumea, si tot ce insemn, adica totul mi se supune, pentru ca este al meu. Traiesc undeva in Rai, am invatat sa respir cand m-am ridicat din apa, sa aud mai clar vocea ingerului meu, sa il si vad, sa il miros mai bine, sa il cred ca poarta numele de mama.
Mama imi aduce mereu lapte cand mi-e foame. Mama mea este o zana. Mama sunt eu.
Aici in rai eu fac ce vreau, cand vreau, cum vreau, doar ca nu vreau nimic decat sa ma iubesc, si toata lumea s-o iubesc si sa ma iubeasca, adica eu sa iubesc ce sunt si ce sunt sa ma iubeasca pe mine. In general nu mi-e greu sa fac asta, doar ca uneori ma mai intrerupe o zvagnire sau alta dintr-o realitate ce nu imi intelege deloc felul meu de a fi. Ba trebuie sa tip mai tare ca ingerului nu e atent cand imi aduce laptele, ba cica eu nu sunt tot, pai cum nu sunt totul, doar sunt infinita si pentru totdeauna. Am tot pentru ca sunt tot, cum sa ma renegi? Traiesc pentru a-mi indeplini dorintele, acesta este o parte din destinul meu, a doua e scrisa de stele, si a treia, ce intregeste totul, mi-o aleg prin dreptul meu uman de a decide dupa cum vreau eu.
Tu.. cine esti?