Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Trei: Dăruitul. Bucurie și Amărăciune. Durere..

Wednesday, November 12th, 2014

“Un om bogat s-a rugat și el: “Spune-ne despre dăruit”

Iar el a răspuns: Dăruiești puțin atunci când dai din posesiile tale. Atunci când dai din lucrurile de preț este momentul în care, cu adevărat, daruiești din inima. Ce sunt averile tale, dacă nu lucruri pe care le ții și le protejezi pentru că, poate, vei avea nevoie de ele mâine?

Ce aduce mâine pentru câinele excesiv de prudent care își îngroapă oasele în nisipul lipsit de urme, în timp ce urmărește pelerinii ce se duc spre orașul sfânt? Și ce este frica de necesitate, dacă nu necesitatea în sine? (…)

Sunt aceia care dăruiesc puțin din toate cele multe pe care le dețin, și o fac pentru recunoaștere, iar această dorință ascunsă le fac darurile să fie nesănătoase.

În același timp există cei care au puțin dar.. daruiesc totul. Aceștia sunt cei care cred în viață, și mai ales în recompensele vieții în sine, iar cuferele lor nu sunt niciodată goale.

Există și aceia care dăruiesc cu bucurie, iar acea bucurie reprezintă recompensele lor. Apoi, există și cei care dau cu durere, iar durerea reprezintă botezul lor. Și mai sunt și cei care dăruiesc și nu cunosc durere prin dăruire, nici bucurie nu caută, nici măcar recunoștiința lor ca virtuoși nu îi mișcă. Pentru aceștia, dăruitul către oricine văd cu ochiul este la fel de natural ca și modul în care mirtul își împrăștie parfumul în spațiul din jurul său. Prin intermediul mâinilor acestor oameni Dumnezeu vorbește, iar din spatele acestor ochi.. El zâmbește…

Este bine a dărui atunci când ești rugat, dar mai bine este să dai neîntrebat, prin înțelegere și compasiune. (…) De multe ori spui: “Aș da, dar numai celor ce merită”. Pomii din livada ta nu folosesc această afirmație, și nici turmele din ograda ta. Ei dau ca să poată trăi…

Cu siguranță cel care este vrednic să-și trăiască zilele și noptile este vrednic și să primeasca orice altceva de la tine. Iar cel care este vrednic de a bea din oceanul vieții.. este probabil destul de onorabil încât să își umple cupa din pârâul tău. (…) Mai întâi verifică dacă tu meriți să fii un donator, și un instrument al dăruirii.

Cu adevărat, totul este de fapt viața care dăruiește către viață, în timp ce tu, cel ce te consideri un donator, ești doar un martor. (…)

O femeie vine în față și spune: “Vorbește-ne despre bucurie și amărăciune.”

Iar el a răspuns: Bucuria ta este amărăciunea demascată, iar aceeași fântană din care vine râsul tău este de obicei aceeași care este umplută și cu lacrimi. Și cum altfel ar putea să fie? Cu cât mai adânc amărăciunea taie prin ființa ta, mai multă bucurie tu poți conține. (…)

Când ești bucuros, uită-te adânc în inima ta și vei vedea că ceea ce ți-a oferit amărăciunea, este lucrul care îți oferă acum și fericirea. Când te simți mâhnit, uită-te din nou în inima ta, și vei vedea că, de fapt, plângi pentru că a dispărut ceea ce te făcea să simți plăcere.

Unii dintre voi vor spune-”Bucuria este mai bună decât amărăciunea”, iar alții “Nu, amărăciunea este mai bună”, eu vă spun că sunt de neseparat. Ele vin împreună, și când una stă cu tine la masă, ține minte că cealaltă este adormită în patul tău. Cu adevărat tu ești suspendat.. ca într-o cumpană între acestea două. (…)

O femeie vine și-l roagă pe învățător să vorbească despre durere.

El spune: Durerea ta este procesul în care se sparge cochilia care îți înconjoară înțelegerea. Cum coaja fructului trebuie să se spargă pentru ca inima sa să stea la Soare, așa și tu trebuie să simți durere. Dacă ai putea să-ți faci inima să se minuneze la fiecare miracol zilnic al vieții, atunci ai vedea că durerea nu ar părea mai puțin minunată decât bucuria; iar tu ai accepta mai ușor anotimpurile ce vin asupra inimii tale, la fel cum ai acceptat tot timpul anotimpurile ce trec peste câmpurile tale. Ai privi cu seninătate asupra iernii durerii tale. (…) “- text preluat din cartea The Prophet, autor Khalil Gibran.

*Traducere și adaptare de Cristian Dumitru, Laura-Maria Andreșan

Cu drag…

Pentru suflet…

Monday, June 2nd, 2014

“Valoarea supremă a vieții depinde mai mult de conștiență și de puterea de concentrare decât de simpla supraviețuire- Aristotel.

Conștiența este pretutindeni, tot timpul, dar noi, pur și simplu, nu suntem atenți la ea. Nu trebuie să înțelegi nimic despre conștiența pentru ca ea să producă miracole în viața ta. Conștiența pură este una, fără formă. Aceasta înseamnă că nu are limite pe care să le poată identifica mintea noastră. Din haosul conștienței pure se țese pânza creației. Orice lucru din creație exprimă doua calități- ordine si energie. Dacă gândurile sunt energie și nu rămânem niciodată fără ele, e logic atunci, că sursa gândurilor este o sursă inepuizabilă de energie. Conștiența pură este sursa energiei-fără să fie energie. Aceasta înseamnă că nu se mișcă. Are potențialul de a crea, dar încă nu a făcut-o. Și nu are nici formă. Conștiența pură este perfecțiunea ce așteaptă să se manifeste. Mintea ta este ceva creat. Mintea ta este recipientul pentru gânduri. La fel ca materia, mintea este energie și ordine. Fiecare gând este o galaxie înăuntrul universului minții. Ce numim noi gânduri negative nu sunt așa de la început. Ele sunt deformate de către presiunile interne dezechilibrate, generate de întelegeri greșite și de frică. Dar este vorba mai mult decât a întelege. Conștiența pură este dincolo de minte. Dar pentru a avea experiența conștienței pure avem nevoie de minte. Acesta este unul dintre cele mai importante și mai puțin înțelese principii ale cunoașterii conștienței pure. Nu putem avea experiența conștienței pure. O putem recunoaște doar prin lipsa experienței.

Mintea urmează mișcarea. Este vrăjită de mișcare și formă. Dar golul este lipsit de ambele. El nu conține nimic. Nimic, înseamnă bineînțeles nimic pentru minte. Dar gândurile provin din acel nimic, din gol. Deoarece în intervalul dintre gânduri nu se desfășoară nici un fel de gândire, nu vei deveni conștient de acest gol decât după ce vei începe să gândești din nou. Fiecare nou gând este o minune a creației și provine din nimic. Așadar nimic nu se poate să fie gol. Trebuie să fie ceva în acel nimic, altfel nu ar putea produce un gând. Dar cine observă golul? Nu există gânduri, nici emoții, nici vreo mișcare de orice fel- dar tu ești acolo, nu ai intrat în comă, nu? Cine este cel care observă atunci când mintea dispare? Când mintea este oprită tu ești de fapt conștient de nimic. Tu ești conștiență. Sinele este conștiență.. Inainte ca “eu” să se nască și să ia forma imaginii în care te recunoști a existat Sinele solitar, lăuntric, indivizibil, conștiența pură. Tu exiști dincolo de schimbare și de moarte”- scrie profesor Frank J. Kinslow.

Și acum spune-mi, dacă viața este un joc, de ce ai vrea sa te joci doar in câmpul ei relativ? Oprește-ți gândirea și descoperă singur de unde vin gândurile…

“Intrebarea este: Poți să devii conștient de caracterul reflex al gândului, de faptul că acesta este un reflex?…și putem spune că atâta vreme cât reflexele sunt libere să se modifice, atunci trebuie să existe un fel de inteligență sau percepție, ceva care se află puțin dincolo de reflex, ceva care să poată ști dacă e coerent sau nu”-David Bohm- fizician.

“Există două feluri în care îți poți trăi viața. Unul, ca și cum nu ar exista miracole; celălalt, ca și cum totul ar fi un miracol”- Albert Einstein.

Cu drag…

Sa mai si radem

Sunday, December 19th, 2010

…un pic, ca  de zi de duminica cu soare :) As scrie cateva cuvinte, insa realitatea este mult prea …de ras, si cuvintele sunt chiar de prisos. So! M-am distrat cateva minute bune, dupa ce am vazut  aceasta oferta …de criza, afisata de un ,,salon,, de masaj erotic, :) sau mai corect spus afisata de o dama de companie….

Cu drag

Laura